24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Vorbim și ne cutremurăm în momentul în care ne dăm seama că suntem, la rândul nostru, veritabili talibani, teroriștii împotriva cărora nu avem cum să ieșim victorioși, chiar și pentru că ei au demonstrat că pot fi pretutindeni, în orice loc sau moment, pe care mintea noastră odihnită nu are cum să le intuiască.
Ideile fixe, cu ajutorul cărora se transportă la urma urmei moartea, sunt adevărate axiome pe care nici un dialog constructiv nu le pot dezrădăcina. S-a convenit că unei astfel de morți nu i se poate răspunde decât cu moartea, că unei terori nu te poți opune decât prin teroare, ceea ce ne-a aruncat, în ultimii douăzeci de ani, într-un îngrozitor măcel, decontat prăbușirii inteligenței umane, retrogradării civilizației înspre originile ei, în buza peșterii, atingându-se momentul supremației forței dovedite, chiar dacă atunci nu puteam să invocăm conjuncturile, care existau încă de pe atunci, dar mintea noastră de oameni ai cavernelor nu avea cum să le proceseze. Primitivismul, care era frate cu noi, asemenea codrului, nu se extrăgea din prea complicatele interpretări, lăsându-ne să gustăm doar vânatul, să ne bucurăm de grota mai adâncă, pe care reușisem să o stăpânim cu aceeași motivație cu care și astăzi peste timp ne justificăm avuția, dreptul de a ucide pentru a cucerii.
Nu vom vorbi astăzi despre talibani, chiar dacă începutul acestui editorial acest lucru ar fi anunțat. Nici despre teroriști nu vom vorbi, chiar dacă ei ne domină reflexele condiționate, inventând tot felul de liste scurte sau medii cu ajutorul cărora specialiștii supraveghetori ai mișcărilor de pe planetă pot să sesizeze în ce parte a Pământului se vorbește despre planurile unor noi atentate.
Vom vorbi sau voi încerca să vorbesc, despre pericolul cel mai mare de a ne transforma din nou în turme de anonimi, în cirezile lipsei de caracter, demnitate și, mai ales, de curajul de a-ți spune punctul tău de vedere, chiar dacă acesta se va dovedi a fi greșit. Libertatea de a gândi cu mintea ta, libertatea de a greși, libertatea de a te exprima construiesc libertatea de a fi liber, de a lăsa coloana vertebrală să se întărească, să se ridice, astfel încât verticalitatea trupului să se suprapună peste verticalitatea conștiinței.
Totul poate fi valabil și real, totul poate fi adevărat, doar atunci când acceptăm să ne trădăm mentalităţile care ne-au ținut în poziție de târâtoare, de nevertebrată, în esența ei de vierme, pe care doar ademenirea cu funcții, îl punea în postura șarpelui, dar nimic mai mult. Aceasta este evoluția întâmplată pe o posibilă scară a valorilor, de la vierme la șarpe. În fostul regim comunist astfel de produse ocupau vitrina mărețelor realizări, referitoare la ființa umană, la omul nou, cel care nu ridică probleme conducătorilor iubiți.
Fără ură și fără răzbunare, putem face o radiografie a clasei politice și vom observa o imagine imposibilă. Aflată la conducerea unei societăți democrate, clasa politică dâmbovițeană de astăzi se păstrează în sistemul ei de organizare în cel mai perfect stadiu dictatorial, în care cine nu este de acord cu liderul partidului este împotriva partidului, deci trebuie dat afară (sic!) Ușurința cu care se scapă de oamenii care gândesc cu mintea lor și nu cu aplauzele, nu face altceva decât să distrugă substanța profundă a unui organism viu, exilându-l în singurătatea yesmenilor, a acelor zâmbete caricaturizate în grimase penibile, aflate la îndemâna mișcărilor masive ale turmei, ca semne vizibile de proprietate. Aceștia cu zâmbetul prelungit în disperare sunt liberalii, cei cu zâmbetul pleoștit a neputință nu pot fi decât social-democrații.
Noi, românii, avem darul de a ne da singuri picioare în fund, de a fi geniali și tâmpiți în acelaşi timp. Când apare unul să ne arate drumul pe care am luat-o, e semn de răzvrătire, de ieșire din rând, de pericol pentru siguranța națională a partidului! Vai de mama dragnelor și a ștefăneștilor, alăptați la sânul matern al partidului (fără a avea vreo trimitere forțată sau grobiană la altfel simpatica și dezghețata Gabriela Firea, prinsă și ea de flama celui mai iubit lider al social democraților. Gabi, nu trebuie să uiți că, din rândul acestora sunt selectați viitorii condamnați la moarte în cazarma de la Târgoviște!
ADI CRISTI
