AVEM NEVOIE DE OAMENII IAȘULUI

Iașul a dat din totdeauna oamenii necesari momentului acestei țări, în toate domeniile de activitate. De la Iași au pornit majorele schimbări, ce au avut loc  în vederea asigurării dezvoltării, progresului și funcționării statului, în parametri civilizației timpului la care facem astăzi raportarea.

De la Iași s-a dat tonul la formarea României moderne, a conștiinței naționale, a primului proiect de țară (pe care Mihail Kogălniceanu l-a scris gândind România Mare, necesitatea ca limba română să aibă o singură patrie, iar românii să fie la ei acasă, oriunde se vorbește această limbă semănată din străbuni, în aceeași brazdă din care a încolțit și încolțește, ”pâinea noastră cea de toate zilele”).

Această misiune asumată de Iași, orașul în care spiritualitatea română nu este doar la ea acasă, cât mai ales este în miezul incandescent al facerii ei, a necesitat și necesită în continuare oameni destoinici, oameni demni și verticali, pe care nu-i poate clinti nici o decizie, fie ea a forței vremelnic conducătoare, dacă aceasta se pune ”de-a bățul” în calea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului.

Acești oameni destoinici sunt de fapt adevărata averea din moștenire și pentru a fi lăsată moștenire numelui pe care orașul și l-a consolidat, la nivelul monumentalului său respect, umil și imposibil de ignorat, fie chiar și de cei care au ajuns acolo unde nu ar fi trebuit să ajungă niciodată, dacă nu ar fi lucrat conjuncturile și momentele faste pentru ei și nefaste pentru toți cei care vor astăzi să facă uz de dreptul de a se arăta nemulţumiţi de ceea ce se întâmplă în țară.

Astăzi suntem în pragul unei mari risipe de inteligență, de demnitate și profesionalism, risipă ce vine să scoată în evidență refuzul de a apela la cei care știu să iasă din acest blocaj al aiurelilor, știu să se folosească de limbajul democraţiei, fără a provoca acele stridențe care, har Domnului, scot lumea în stradă.

Vrem să ne bucurăm că avem această supapă de refulare, de domolire a presiunilor greu de potolit, prin ieșitul în stradă, care nu are totuși acel punct final, decât în zona aplatizării protestului, a acelui ”nimic nu se întâmplă”, indiferent dacă acesta este sau nu este întreținut de inimile curate și nu de interesele oneroase ale clasei politice ce-și arogă dreptul de a oferi alternanțe la guvernare, promovând mesajul: ”Noi suntem salvarea voastră!” .

Iașul este în măsură să ofere această salvare prin oamenii care trăiesc aici, prin conștiințele naționale, ce au această capacitate de a gândi pentru țară și nu doar pentru Teleorman sau Dâmbovița, pentru București, Timișoara sau Cluj. Actualul ministru al Justiției, Tudorel Toader, este în măsură să pună ordine în Justiție, fără a accelera corul de bocitoare arvunit în slujba acelor oameni din umbră, cărora le convine modul în care funcționează Justiția cu tot cu binom, cu tot cu acele carii practicate în spatele sloganului ”Independența Justiție” sau a acelor lozinci penibile ale propagandei ce încurajează corupția în mijlocul instituţiilor statului ce au ca misiune principală eradicarea corupţiei și nicidecum dezvoltarea ei la cotele pe care Traian Băsescu le-a trasat, recunoscându-și singur ”perfomanța ”de a avea un ”stat mafiot”.
Avem nevoie de oamenii Iașului, avem nevoie de ieșenii care au ignorat pumnul în gură, pus de șefii de la centru, pentru a lăsa libertatea să-și numească singură valorile, în conformitate cu nevoile momentului.

Avem nevoie de acei oameni simpli, ale căror piepturi nu sunt bombate de importanță, care să știe că primarul Iașului, de exemplu, se dedică fără rezerve comunității care l-a ales, în timp ce primul ministru și preşedintele țării aparțin total întregii Românii.

ADI CRISTI