Ca o ironie a istoriei, cele 264 de cuvinte ale articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, care declanșează procedura ieșirii unei țări din Uniunea Europeană și a fost activat miercuri de Marea Britanie, au fost redactate chiar de către britanici, notează AFP într-un comentariu despre istoria acestui articol.

Articolul 50 face parte din tratatul negociat în anii 2002 și 2003 pentru ca UE să dispună de un cadru legislativ care să-i permită extinderea către Europa de Est, dar includerea lui în tratat s-a lovit inițial de o opoziție puternică’. ‘Doar ideea de a pleca (din UE) era considerată de cei mai mulți drept o insultă supremă’, afirmă Gisela Stuart, o deputată britanică ce a participat la redactarea tratatului.

Dar includerea unei ‘clauze de ieșire’ a fost intens susținută de conservatorii britanici la ultima sesiune de negocieri desfășurată în iulie 2003. Cum puțini își imaginau atunci că o țară ar putea să decidă vreodată părăsirea UE, cererea lor a fost atunci acceptată, astfel că la acea sesiune s-a reușit definitivarea tratatului și a fost deschisă șampania în timp ce se asculta ‘Oda bucuriei’ a lui Beethoven, imnul european.

De fapt, acest articol urma să fie introdus în Constituția europeană, unde ar fi fost articolul 60, și era atunci văzut și ca un instrument de presiune asupra statelor pentru a ratifica rapid Constituția UE, prin crearea unui mecanism care să conducă la excluderea din UE a țărilor care nu termina această ratificare într-un termen de doi ani.

Însă proiectul de Constituție a fost respins la referendumurile organizate în Franța și Olanda în anul 2005, astfel că ideea adoptării acestei Constituții a fost în final abandonată.

Totuși, o parte a textului proiectului de Constituție a fost preluată în Tratatul de la Lisabona, semnat în anul 2007 și intrat în vigoare la sfârșitul lui 2009. A fost astfel preluat și articolul 60, devenit articolul 50.

Echipa care a redactat acest articol a fost condusă chiar de un diplomat britanic, John Kerr. Într-un interviu acordat în noiembrie postului BBC el a admis că în timpul acelei activități s-a gândit la numeroase situații când ar putea fi nevoie de un asemenea articol, cum ar fi suspendarea unui stat membru după o lovitură de stat, nu însă și la aceea în care tocmai țara sa îl va invoca.

Însă alți membri ai acelei echipe recunosc că se așteptau ca acest articol să fie folosit într-o zi de eurosceptici. ‘La acea vreme, adversarii UE vedeau aderarea ca pe un drum fără întoarcere într-o remorcă închisă către o destinație necunoscută’, își amintește olandezul Gijs de Vries, un fost deputat implicat în redactarea proiectului Constituției europene. Prin urmare, susținătorii UE au estimat atunci că o clauză care să permită ieșirea unei țări ar fi foarte bună pentru respingerea argumentelor euroscepticilor, explică el.

Dar deputata Gisela Stuart, de altfel o susținătoare a Brexit-ului, apreciază că articolul 50 s-a dovedit a fi un mecanism de protecție împotriva unui superstat european.