DESPRE SOARTA OMENIRII LA ZI

Franța și-a ales și ea președintele. Al optulea președinte al celei de-a cincea republică, ultima de la Charles de Gaulle încoace, practic, din ultimii 58 de ani.

Emmanuel Macron este noul președinte al Franței ales cu un vot majoritar care îi va permite să încerce construirea celei de-a șasea republici, mai ales că Europa, la această oră, îi impune deja acest lucru. Arhitectura scenei politice europene și nu numai îi solicită Franței o prezență mult mai pragmatică și mai exactă,  atunci când se discută ”următorul pas”, pentru că despre ”viitorul pe termen mediu” (nemaivorbind despre cel pe termen lung) nu poate fi vorba. Prea multă instabilitate, prea mult imprevizibil, prea multe interese de peste ocean fac din puterile recunoscute europene, Germania, Anglia sau Franța, zone de instabilitate de natura nisipurilor mișcătoare, unde orice construcție, care s-ar dori a fi vizibilă, face imposibilă construirea fundației fără a mai fi vorba despre zveltețea unei construcții reprezentative acestui prim deceniu al mileniului III.

Indiferent de cât de mare este, la urma urmei, bucuria victoriei, indiferent de câtă șampanie a fost vărsată în fața Muzeului Luvru, trebuie să fim pregătiți pentru ”schimbarea gărzii”, pentru un nou model de conducător, care ar putea fi cel pe care francezii au fost nevoiți să-l aleagă, atâta tip cât în competiția finală s-a calificat și un reprezentant al extremei drepte.

”Candidatul de centru Emmanuel Macron, din partea formațiunii ”En Marche!”, s-a născut la 21 decembrie 1977, la Amiens, în nordul Franței, într-o familie de medici. Pe numele său complet Emmanuel Jean-Michel Frédéric Macron este cel mai tânăr candidat la alegerile prezidențiale din Franța și este pentru prima dată implicat într-o campanie electorală.

Emmanuel Macron este licențiat în filosofie al Universității Paris Nanterre și are un masterat în afaceri publice la celebra instituție Sciences PO (Institut d’Etudes Politiques de Paris), iar în 2004 a absolvit Școala Națională de Administrație. În 1999, a lucrat ca asistent pentru proiecte editoriale al filosofului francez Paul Ricoeur.”

Franța a revenit în mâinile curate ale intelectualului, provenit din tagma filosofilor, a gânditorilor, a oamenilor care fac lucruri după ce le gândesc și mai apoi vorbesc despre ele. Poate de acea cred că urmașii lui Voltaire vor decide nașterea celei de-a șasea republici, mult mai ancorată în realitatea, nu neapărat imediată, cât mai ales în realitatea ce va fi proiectată și construită asemene unui drum de cale ferată, de autostradă sau, de ce nu, a unui drum aerian! Este timpul să ne schimbăm și sistemele de referință pentru a înțelege cum un conducător de 40 de ani, care a candidat pentru prima oară la alegerile prezidențiale ale Franței, așa cum tot pentru prima oară a fost personajul unei campanii electorale, are aura salvatorului, al celui chemat, al celui care a decis să-și asume imensa responsabilitate de a da sens acestui început de mileniu, așa cum a reușit să descopere în taina scrierilor lui Paul Ricoeur, unul dintre cei mai mari filosofi contemporani ai Franței, cel care a avut șansa unei prezențe în această lume, de 92 de ani, în care să înțeleagă mai bine drumul necesar omenirii la început de mileniu III.

Biografia lui Emmanuel Macron ne prezintă o ascensiune debordantă:

”A intrat în serviciul public în aprilie 2004, în cadrul serviciului de Inspecție a Finanțelor, iar în octombrie 2005 a devenit inspector în domeniul finanțelor. În anul 2008, părăsește serviciul public și este ofertat ca bancher, la doar 30 de ani, de banca Rotschild, în cadrul căreia are un parcurs fulminant.

În mai 2012, Emmanuel Macron acceptă propunerea lui Francois Hollande de a se alătura administrației de la Palatul Elysee, în calitate de secretar general adjunct al administrației prezidențiale. La 26 august 2014, este numit ministru al economiei, industriei și domeniului digital, în cadrul celui de-al doilea executiv condus de Manuel Valls.

Emmanuel Macron a înființat, la 6 aprilie 2016, mișcarea politică ”En Marche!”. La 30 august 2016, Macron își anunță demisia din funcția de ministru, iar câteva săptămâni mai târziu, la 16 noiembrie, își anunță candidatura la președinția Franței.
Dacă traversăm această succintă biografie sesizăm ca s-ar putea ca al Emmanuel Macron  să redea francezilor șansa de a-și onora semnificativa lor carte de vizită, atunci când vorbim despre soarta omenirii la zi.

ADI CRISTI