Președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, consideră că speranța europeană a românilor, exprimată imediat după 1989, a fost un bun sfătuitor, dar a atras atenția că cele mai puține transformări le-a avut „versantul represiv al statului”.

„Speranța europeană a românilor a fost un bun sfătuitor. Trăim astăzi într-o țară cu totul diferită de cea care se scutura de totalitarism în 1989. Avuția națională, calitatea vieții, eficacitatea raporturilor dintre stat și cetățeni, randamentul politicilor publice nu numai că au crescut exponențial, dar și-au schimbat și natura. Cu toate imperfecțiunile sale, statul se pune din ce în ce mai mult la dispoziția cetățenilor și se străduiește să le ofere serviciile publice necesare unei vieți tot mai decente. Să recunoaștem că cele mai puține transformări le-a avut versantul represiv al statului, prin instituțiile de forță, prin Parchete, prin destule curți de justiție, fantoma comunismului încă mai bântuie. Mentalitatea, comportamentele și procedurile nu s-au primenit îndeajuns. Ceea ce stârnește uimirea societății de câțiva ani este faptul că tocmai această componentă insuficient reformată a statului pare să fie apreciată de unii funcționari de la Bruxelles”, a afirmat joi Tăriceanu, în ședința Parlamentului, la care a participat și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Potrivit acestuia, „cel puțin atunci când tratează cu România, anumiți funcționari ai Comisiei Europene par să fi pierdut știința părinților fondatori de a recunoaște imediat și de a respinge hotărât derapajele autoritare și discreționare ale agențiilor represive ale statului”.

„Noi, care, ca și Adenauer, De Gasperi și Schuman, am trăit experiența totalitară, am învățat să nu confundăm represiunea nedreaptă și abuzul de putere cu statul de drept”, a mai spus Tăriceanu.

Președintele Senatului a amintit parcursul european al României după 1989.

„România, asemeni altor țări din regiune, s-a îndreptat în chip natural către Uniunea Europeană. Primul dintre motivele (n.r. pentru care s-a orientat către UE) este identitatea. Discursul identitar a căpătat astăzi, din păcate, conotații naționaliste și populiste pretutindeni în Europa și lucrurile stăteau cu totul altfel acum 27 de ani. Societatea românească experimentase regimul comunist ca pe un exil, integrarea europeană părea să fie înainte de orice altceva o întoarcere la originile politice, culturale și intelectuale. Întoarcerea în Europa a fost imediat a doua zi după căderea comunismului definiția cea mai scurtă și cuprinzătoare dată de români, ca și de cehi, maghiari, polonezi, maghiari sau baltici, complicatului proces de transformare postcomunistă. Această reîntoarcere în Europa nu avea alternativă imaginabilă ori dezirabilă. Numai în UE își putea găsi și reîntregi identitatea”, a arătat Tăriceanu.