Un nou studiu arată că o proteină asociată cu dezvoltarea anxietății și depresiei ar putea avea un rol și în declanșarea diabetului. Specialiștii au descoperit însă, și un compus chimic care ar putea bloca acest efect al proteinei.
Potrivit cercetătorilor de la Institutul Max Planck, din orașul german Munchen, proteina denumită FKBP51 contribuie la reglarea sistemului de stres. Atunci când gena care o controlează suferă mutații, sistemul de stres se poate deregla, ducând astfel, la apariția problemelor mentale.
Recent, specialiștii germani au constatat că această proteină contribuie și la formarea legăturilor moleculare dintre sistemul de stres și reglarea diverselor funcții metabolice. Acest lucru ar putea-o face responsabilă și de declanșarea problemelor metabolice, precum obezitatea și diabetul.
Pentru realizarea studiului, cercetătorii au analizat pe cobai rolul jucat de proteină în procesul metabolic. Ei au studiat efectul unei diete bogate în grăsimi în rândul șoarecilor a căror genă care controlează proteina era activă, comparativ cu cei în rândul cărora gena a fost inactivată în mod artificial.
Astfel, specialiștii au descoperit că șoarecii cu gena inactivă nu au luat în greutate după ce au fost expuși dietei și au prezentat un nivel mai bun de glucoză și zahăr în sânge. Această descoperire le-a permis să concluzioneze că proteina FKBP51, reglată de gena cu același nume, afectează căile de semnalizare din mușchii scheletici.
Din moment ce proteina este sensibilă la factorii de stres metabolic, precum admisia unor cantități ridicate de grăsimi, acest lucru poate duce la acumularea de zahăr în sânge și la rezistența la insulină.
Cu toate acestea, ei au descoperit și o modalitate de blocare a efectului proteinei. Este vorba de un compus chimic opus acesteia, denumit SAFit2. Potrivit cercetătorilor, administrarea sa produce efecte asemănătoare cu cele descoperite la șoarecii cu gena FKBP51 inactivă, ducând la echilibrarea greutății corporale și a toleranței la glucoză și prevenind astfel, declanșarea diabetului.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista de specialitate Nature Communications.
Sursa: |