24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Urmările ”regimului de opresiune Băsescu” au devenit vizibile prin profunzimile atrocităților sale, începând cu anul 2015, la un an după schimbul de putere de la Cotroceni, dintre Traian Băsescu și Klaus Iohannis. Din acel moment, necesar reașezării pieselor pe tabla de șah, s-a constata că acestea au devenit mai multe decât regula jocului ne-a obișnuit (32 de piese – din care jumătate sunt albe și jumătate negre). Acum se înghesuiau la așezare 64 de piese incolore, dornice nu doar să participe la joc, nu doar să facă prima mutare, ci pur și simplu să fie considerate câștigătoare înainte ca partida să fi început. Ideea cu ”începerea partidei” poate fi considerată a fi sfidătoare atâta timp cât ”invazia incolorilor” făcea practic imposibilă orice mutare, cu atât mai mult cu cât realitatea a fost brutal alungată pe marginea tablei de joc, locul acestea fiind luat de o altfel de realitate, statul de drept fiind înlocuit cu un stat paralele, comanda țării fiind asigurată de un trinom construit de Traian Băsescu, dar care părăsit de acesta s-a dovedit a fi un titirez scăpat de sub control, pus în situația să joace rolul unui perpetuum mobile, să-și auto regenereze mișcarea, subordonată acelorași interese oculte, cu care Traian Băsescu a reușit să-și subordoneze țara, asemenea lui Vladimir Putin (sau, mă rog, a unui Putin mai mititel), evident printr-o mișcare mult mai subtilă și mai ”nevinovată”.
Toată această construcție surrealistă a vieții de zi cu zi ne face să stăm fie în cap sau pe coate, pur și simplu despărțiți de aceste părți anatomice, privind hamletian la ceea ce ținem totuși în mână, evident cu acea pronunție gravă a identificării nefastului viitor: ”A fi sau a nu fi” – Aceasta-i întrebarea! – încerca Marele Will să ne separe de azi și de mâine, să ne facă să înțelegem că marile ambiguități ale lumii sunt de fapt firimiturile rămase de la ospățul celor care ne stabilesc lungimea lesei.
Traian Băsescu nu a vrut să ia seamă de ce va urma după el. A fost atât de sadic (căci de prostie nu avem cum să-l bănuim…sau, cine mai știe!), încât în loc să încetinească, să reducă viteza, să oprească lin, pentru a coborî firesc din prerogativele președintelui (fie el și ”jucător”), pe covorul roșu de la Cotroceni (acolo unde i-a întins mâna lui Klaus Iohannis, predându-i astfel ștafeta), el a ales varianta de a sări din această funcție ambalată la maxim, lăsând-o să se ducă de-a berbeleacul, ea și poporul ce a fost (sau ar fi trebuit să fie) condus timp de nouă ani, de acel președinte al tuturor românilor!
Mecanismul diabolic de stârpire a celor care nu s-au închinat președintelui, cu nume de cod ”Marinelu lui Mamița” (acest don Goe perfect al politicii românești postdecembriste), a început să-i caute și inventatorului turul pantalonilor, astfel încât părintele spiritual al procurorilor obedienți politic, cei care au reușit să provoace cele mai grave dezechilibre în ceea ce privește încrederea populației în actul de justiție, a ajuns la rândul său ca suspect de cercetat și de deschis dosare penale. Oricum, trebuie să recunoaștem că Traian Băsescu, în inconștiența sa bine temperată, dă dovadă de o luciditate tăioasă, ce nu face altceva decât să intimideze pe cei care au sărit asupra lui în haită. Animalul politic din el ripostează elastic, zvelt, cu mușcături mortale pentru cel care crede că, în cazul său, e vorba despre un animal plecat în căutarea cimitirului elefanților, de un astfel de calibru. Foarte curioasă a ajuns să fie atitudinea mass media față de cel care timp de nouă ani de președinție a fost un nesuferit al presei, un arogant al funcției și greu de urmărit în producțiile mas media, sub chipul personajul de care ai nevoie. Chiar dacă pe timpul ocupării Palatului Cotroceni, Traian Băsescu era foarte vocal, foarte violent, foarte imprevizibil, foarte neîndurător, după ”lăsarea la vatră”, același Traian Băsescu redevine omul căutat de presă, omul care ia în seamă presa, care știe că mass media îi este singura tribună, de la înălțimea căreia poate să-și dezvolte influența asupra societății, poate să intimideze pe cei care bodogănesc din ce în ce mai tare că a sosit timpul judecății sale pentru toate neregulile și fărădelegile pe care le-a comis în timpul celor două mandate prezidenţiale. Deja o anumită parte a presei începe să-i ofere un șampon performant, o soluție iertătoare, de scos petele (ce păreau a fi de nescos), astfel încât, nu peste mult timp. vom avea un nou Traian Băsescu, mai spălat mai uscat, mai curat, numai bun din nou de votat! Dacă nu la Cotroceni, cine mai știe cât de tare îi va face cu ochiul Palatul Victoria?
ADI CRISTI
