24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Florin Piersic pur și simplu este în Iași. Nu de o zi, nu de două, programându-și trei spectacole care îl păstrează în capitala culturii naționale cinci zile, Orașul acesta nu l-a dezamăgit niciodată. Vorbim astfel de o reciprocitate desăvârșită. El și Iașii sau, mai corect spus, el și ieșenii. Prezența la Iași a Marelui Actor niciodată nu a trecut neobservată, niciodată nu a lăsat ca ieșeanul să fie atacat de indiferență, de nepăsare, de marea plictiseală, de oboseala lucrului cunoscut. Tot timpul sălile de spectacol au fost pline, chiar dacă ”Străinii în noapte”, de exemplu, au devenit printre cele mai cunoscute personaje, povestea celor doi (tată și fiică) intrând de mult în tezaurul întâmplărilor ”incredibile dar adevărate”. Poate și geniul marelui Radu Beligan să-și fi adus contribuția la această prospețime continuă cu care Florin Piersic și Medeea Marinescu joacă de sute de ori, de parcă am asista la premiera absolută, a cărei regie nu putea fi semnată decât de amintitul rege al scenei teatrului românesc. Regele a murit, trăiască Regele! Fără a se considera singur în noaptea vremurilor tulbure pe care le trăim, Florin Piersic este astăzi Regele.
În fața sa supușii sunt de fapt cei care îl țin în sclavia rostirii dramatice a celui care și-a întrecut nemurirea, fiind pedepsit să-și trăiască eternitatea cu ochii deschiși, cu ropotele de aplauze bandajându-i bucuria de a fi în fața celor cărora El le poate fi vrednicul și stabilul slujitor. Actorul, chiar dacă a pozat de fiecare dată în calitatea sa de Rege, el tot timpul a fost cel mai umil servitor al Măriei Sale Spectatorul.
Florin Piersic a trecut de mult prin canionul care îl separă de Sinele său, oferindu-și șansa de a refuza să mai creadă în complexitatea cosmosului, în construcția multidimensională, imposibil de cuprins cu mintea noastră, fie ea și cea de pe urmă. Pentru el viața are doar două silabe: via-ța. Prima (”Via”) de la ”Via Dolores” în care stă adunată, stivuită (în rastele așezată) toată durerea facerii și desfacerii, unind astfel Nașterea și Înălțarea, pentru că, a doua silabă (”ța”) să fie interjecția cu ajutorul căreia românii invită la joc vietățile, cu marea bucurie, de regulă exprimată de sărbătorile de iarnă, prilejuite de Nașterea Domnului: ”Ța, ța ța, căpriță ța!”
Aparent forțată, această decodificare rezistă interpretărilor dacă acceptăm simplitatea citirii printre rânduri sau cratime ca fiind cea mai lejeră privire cu ochiul liber înspre străfundurile și profunzimile vieții. Aici îl găsim pe Florin Piersic, spontanul, depozitarul de irepetabile momente ale artei interpretative, ale rostirii temelor eterne ale omenirii cu simplitatea sugerată de imediata înțelegere.
Florin Piersic ne traduce în limba simplității, a firescului, a normalului, a tot ce ne poate servi la următorul pas înainte, acolo unde, de fiecare dată, el exist, el ne așteaptă.
Nu-ți dai seama, decât cu mare greutate, când Actorul vorbește și când Florin Piersic se adresează să spectatorilor sau celor din fața sa. De fiecare dată aștepți să înceapă ceva care de fapt s-a și terminat. Ai crezut că ceea ce ai auzit face parte din ”încălzirea” actorului sau din monologul lui Florin Piersic cu care ne-a obișnuit (de când am fost invadați de smarphone-uri), la începutul fiecărui spectacol și nicidecum nu ai simțit cum Actorul a pătruns deja în rolul dramatic dedicat acelei seri.
Această naturalețe din comportamentul celui chemat să ne țină privirile ațintite, gâturile încordate, urechile ciulite, respirația oprită până la limita leșinului este de fapt marea împrietenire a noastră cu El, adoptare multiplă, de către cei 20 de milioane de români, al celui care este și așa va rămâne, ”Florin Piersic – Made in Romania”. O marcă înregistrată cu fierul înroșit al aplauzelor, direct pe inima poporului acesta, cu o țară când mare, când mică, dar cu un popor de neoprit atunci când este pus în situația de a-și apăra ”sărăcia și nevoile și neamul”. Florin Piersic la Iași nu poate fi asimilat decât cu bucuria de a primi oaspeți, dar și cu intensa trăire de a-l primi în casele noastre pe bunul nostru prieten, Florin Piersic, alăturându-l personajelor principale ale Istoriei Poporului Român.
Bine ai revenit la Iași, prietene și grijă ai ca înainte de-a pleca spre celelalte trei puncte cardinale, să-ți rezervi timpul necesar următoarei întâlniri, căci aici, după plecarea ta, rămâne aprinsă lumina, fără paguba consumului, cu fireasca bucurie a păstrării drumului luminat, așa cum ar trebui să fie calea cea dreaptă deschisă sufletelor umile și pline de puterea dragostei!
ADI CRISTI
