TEMĂ PENTRU ACASĂ

Scena politică internațională începe să se încălzească din ce în ce mai tare. După ce Ungaria și-a reales dictatorul (cel care dictează cum trebuie să fie citită și mai apoi înțeleasă democrația la el în țară), după ce în Siria americanii, englezii și francezii au spus rușilor că Siria poate fi ce a fost Mărășești-Mărăști-Oitus pentru nemții din primul război mondial, obligându-i doar să se înfurie, să facă spume la gură, după ce românii s-au revoltat la vârf față de descoperirile acelor protocoale obraznice, care terfeleau legile țării, începând cu Constituția, după ce a ieșit astfel la iveală că nu mai putem vorbi despre o independență reală a justiției, atâta tip cât ea a fost mai bine de zece ani amestecată în tot felul de răfuieli politice, revoltătoare și descalificante, iată că s-a trezit și Emmanuel Macron, președintele Franței, să vorbească de unul singur, neîntrebat de nimeni, nici măcar de soția sa, sexagenara Brigitte Marie-Claude.

Macron într-un amplu interviu pentru BFMTV, RMC şi Mediapart, la un an de preşedinţie.

Președintele Franței nu ezită să încerce un fel de tragere de concluzii, dar nu pentru a înțelege el cam cum merg treburile în lume, ci să înceapă să dicteze teme pentru acasă, uitând că marile nerealizări sunt la el în țară față de securitatea poporului francez, cel puțin.  Emmanuel Maro dixit: „Iau Europa aşa cum este. Nu împărtăşesc niciuna dintre valorile (premierului ungar) Viktor Orban, dar el este acolo, a fost ales. Asistăm la o ascensiune a democraţiilor iliberale”, a spus „De o parte, văd democraţii unde în rândul populaţiei s-a instalat un fel de oboseală. Democraţii care s-au obişnuit cu slăbiciunile, injustiţia, inegalităţile, furia” şi unde se înregistrează „o creştere a populismului”, care este denunţat moral, dar nu este şi atacat la baza sa”.

„De cealaltă parte, sunt democraţiile iliberale unde se spune: ”Vedeţi, aceşti oameni sunt slabi. Atunci, nu mai respectăm democraţia. Atacăm independenţa magistraţilor”, a mai spus Macron, care a oferit exemplele Poloniei şi Ungariei şi a spus că acelaşi lucru îl încearcă „unii în România”, salutând în acest context „munca preşedintelui român” Klaus Iohannis, care „ţine lucrurile sub control”. Evident că față de România, președintele Franței și-a permis o metaforă, nu prea reușită, atâta timp cât dă de înțeles că el singur este ferm convins că președintele Klaus Iohannis  ar putea să facă și el ceea ce a făcut Viktor Orban în Ungaria, în sensul de a încălca principiile constituționale ale unui stat de drept. Ei bine, la noi în România, doar unul a fost nebunul care și-a dorit așa ceva și care a realizat așa ceva, este adevărat sub acoperământul că ”este și el om” și că are și el drepturi constituționale, interpretând astfel rolul președintelui jucător.

De fapt soțul doamnei a dorit să ajungă ”la el acasă”, să explice  francezilor săi că el nu umblă cu cioara vopsit și nici nu se lasă intimidat de astfel de mișcări periculoase acolo unde se întâmplă, dar mult prea firave și unidirecţionate pentru a-l îngrijora și pe el: „De aceea, vreau în Franţa o democraţie puternică şi clară, în care cel ce a primit un mandat decide şi îşi asumă. Sunt de părere că poţi fi în acelaşi timp democrat şi puternic”, a afirmat Macron.

„Cred într-o Europă suverană, adică o Europă care oferă protecţie în faţa marilor riscuri. Trezirea europeană de aici trebuie să pornească. Avem nevoie de această vitalitate europeană”.

Pentru a nu rămâne în postura ridicolă de a vorbi despre ceea ce nu cunoaște, Emmanuel Macron ar trebui să fie invitat la București pentru o vizită de documentare, dacă este atât de pasionat de politica noastră internă și mai ales de felul în care autoritățile de la București înțeleg să aplice legea europeană, printre rândurile legii românești.

O astfel de intervenție face bine celor care vorbesc și mai puțin bine celor care ascult, chiar și numai pentru că ascultătorii prin definiție au și obligația de a-și pregăti o temă pentru acasă.

ADI CRISTI