4.Viața să ne pască
Ană, Ana, Ană
cresc pe tine haină
cum pe ochi cresc spaimă
strecurată-n taină
chip pentru icoană
istovită armă
ce mă ține-n palmă
vârsta-n flori mă cearnă
Macii să mă crească
și să mă descrească
trupul să-ți zidească
lacrima să pască
ochi închiși mă nască
ținere de minte
arsă în cuvinte
lumânări în cruce
inima să-ți culce
când mă duc, te duce
și iar te aduce
suferință dulce
Ană, Ana, Ană
pâine, apă-n cană
lasă-mi Învierea
să-mi smulgă tăcerea
în genunchi să crească
viața să ne pască.
și să ne primească.
5.Până la marginea aripii
Dulcea pasăre a tinereții
zboară din creangă în creangă
până la marginea zării
și mai apoi dincolo
de parcă am fi condamnați
la singurătate
la zborul în neunde
și fără ochi să-l urmărească…
Am fost până la marginea aripii
tânăr și necugetat
încrezător în veșnicia apropiată nouă
pentru ca mai apoi
să cad într-o irecuperabilă stare
în care anii săpau grădina
pregătită
pentru acel loc plin de verdeață…
Dulcea pasăre a tinereții
zboară prin noi
târându-se ca o umbră
Ca un fluture
preschimbat din omidă
în moartea ascunsă
în petale de floare.
ADI CRISTI