Confuzie neiertătoare

 

 

Culeg melci de pe plajă

fără  să-mi dau seama

că aceste fragmente de timp

stau întinse la soare

de parcă ar fi venit la Vama

cu cortul desfăcut

amestecate cu ele însele…

 

Ordinea firească a melcilor

și greșeala mea fatală

a ieșit la suprafață

de parcă aș fi avut dreptul

la această impardonabilă confuzie

a melcilor cu scoicile

a vilelor cu barăcile sezoniștilor

a divelor cu bătrânele

din azilele de nopate

a trecătorilor prin cimitire

cu scheletele unor morminte

grăbite să iasă la Înviere

 

a atâtor și atâtor

lucruri, fapte și întâmplări

care nu se leagă

nu se suprapun, nu se potrivesc

gestului meu de altfel firesc

de a culege melci de pe plajă

pentru colierul gândit

a sta în jurul gâtului tău îngeresc.

Meditație trecând pe lângă o vitrină

 

De jur împrejur

viața mă cuprinde

cum mai sunt cuprinse

paginile cărții

(între coperți nemiloase)

 

Nimic nu se găsește în afară…

Nimic nu se află printre rânduri…

Doar iluzia ne face să fim

cu penele umflate

mai aproape de a nu ne cunoaște

(acel minim de înțelegere)

că suntem exact ceea ce suntem

fără a avea speranțele deșarte

ale celui care nu avem cum să fim

chiar și numai pentru că

acela nu putem fi noi

acela fiind altcineva

 

Prin altcineva reușim

să ne cunoaștem

mai bine decât ne arată oglinda

când trecem pe lângă noi,

prin sticla  vitrinelor

necunoscuți și neîntâlniți

dar foarte aproape de gândurile noastre

sub formă de praf răscolit

în urma ploilor de vară.

 

ADI CRISTI