Incidenţa gonartrozei la femei este de două ori mai mare decât la bărbaţi

Incidenţa gonartrozei la femei este de două ori mai mare decât la bărbaţi, afirmă Marius Stănescu, medic primar ortopedie-traumatologie în cadrul Spitalului Militar Central, care menţionează că este cea mai frecventă boală reumatică a genunchiului.

”După gradul de distrucţie articulară şi invalidizare, gonartroza se situează pe locul doi, după coxartroză. Boala este definită de degenerarea cartilajului articular prin uzura progresivă a cartilajului articular şi deformarea articulaţiei. Gonartroza este cea mai frecventă boală reumatică a genunchiului, adesea invalidantă în special la sexul feminin. Conform datelor OMS (1994), aceasta este o raritate la persoanele cu vârstă de până la 35 de ani şi foarte frecventă la persoanele cu vârsta după 60 de ani”, spune medicul.

*** Cauza declanşatoare a bolii, prima graniţă care separă două morbidităţi distincte: gonartroza primitivă (primară) şi gonartroza secundară

Cauza principala în declanşarea gonartrozei, ca şi în alte forme de artroză, o constituie dezechilibrul funcţional dintre presiunea mecanică înaltă asupra cartilajului articular şi capacităţile biologice ale cartilajului cu rezultatul degenerării şi distrucţiei lui, afirmă dr. Stănescu.

”În mod normal, greutatea corpului se transmite articulaţiei genunchiului de-a lungul axului mecanic din centrul capului femural în centrul articulaţiei genunchiului spre centrul articulaţiei gleznei şi acţionează asupra suprafeţei articulare cartilaginoase. Patela (rotula – n.r.), prin contracţia muşchiului cvadriceps femural, acţionează ca factor de presiune asupra propriului cartilaj şi a suprafeţei articulare anterioare a femurului (numită trohlee). Acest echilibru fiziologic poate fi întrerupt atât prin creşterea supranormală a presiunii articulare (obezitate), cât şi prin diminuarea rezistenţei structurilor articulare (cartilajului hialin). Scăderea rezistenţei cartilajului articular poate fi rezultatul unor factori genetici, neurohormonali, metabolici, de circulaţie sangvină, dereglarea metabolismului”, explică medicul.

În acelaşi timp, mai arată el, printre cauzele intra-articulare ale bolii se află traumatismele articulare, leziunile meniscale sau ligamentare; meniscectomiile totale (deschise – clasice), care cauzează 10-15% din gonartroză, instabilităţile rotulei, care conduc în timp la artroză patelo-femurală; supraîncărcarea statică şi/sau dinamică cauzată de patologiile din apropierea genunchiului (displazia congenitala de şold, artroze de şold, inegalitatea membrelor pelvine etc).

*** Când şi cum ne tratăm; de la tratamentul medicamentos la cel chirurgical

”Răspunsul este simplu: când durerile sunt prea mari, când funcţionalitatea genunchiului este drastic afectată. Problema constă, de fapt, în tranziţia de la tratamentul medicamentos la cel chirurgical. Durerea constituie argumentul fundamental al deciziei chirurgicale. Procesul fizio-patologic al artrozei trebuie întrerupt ca să nu evolueze către stări extreme cu deformare şi lipsă osoasă importantă ce ar duce la o intervenţie chirurgicală foarte amplă şi dificilă cu o recuperare funcţională mai lentă. Astfel, supravegherea clinico-radiografică este foarte importantă în stabilirea momentului optim pentru intervenţia chirurgicală. Vârsta cronologică este un argument important în stabilirea intervenţiei chirurgicale, dar indicaţia se apreciază în funcţie de statutul biologic al pacientului”, detaliază dr. Stănescu.

El subliniază că infecţiile locale sau sistemice contraindică în totalitate intervenţia chirurgicală de endoprotezare primară.

”Pentru o evoluţie postoperatorie favorabilă este necesar ca pacientul să menţină funcţia biologică a organismului în condiţii optime, ajustând periodic tratamentul bolilor/afecţiunilor asociate prin medicul de specialitatea respectivă (afecţiuni endocrine – hipotiroidie, osteoporoză, obezitate, diabet zaharat – endocrinolog/diabetolog; afecţiuni cardiace şi/sau vasculare periferice de către medicul cardiolog, ş.a. )”, adaugă medicul.

Potrivit acestuia, controlul greutăţii este cel mai ieftin şi cel mai eficient tratament – pacientul reduce forţa gravitaţională care se descarcă la nivelul genunchiului – în timp ce tratamentul medicamentos (AINS) are doar un rol de ameliorare a simptomatologiei, fără rol curativ.

”Injecţiile intra-articulare cu soluţie sterilă vâscoelastică (acid hyaluronic) reduce forţele de frecare la nivelul cartilajului, favorizând alunecarea suprafeţelor articulare. În acelaşi timp, au rol în diluarea factorilor inflamatori locali. Afecţiunea artrozică trebuie preîntâmpinată cu un tratament adecvat încă din stadiul preartrozic, ajustând tratamentul în funcţie de indicaţia primară a afecţiunii. Pacienţii tineri, care prezintă un factor favorizant cunoscut (leziuni menisco-ligamentare sau devieri de ax mecanic la nivelul genunchiului) la dezvoltarea artrozei de genunchi necesită un tratament preventiv, fie el chirurgical mini-invaziv (artroscopie de genunchi – ligamento-plastie, osteotomie de reaxare – valgizare/varizare), fie tratament funcţional cu întreţinerea tonicităţii musculare, echilibrând forţele de descărcare a presiunii la nivelul genunchiului”, mai spune şeful secţiei Ortopedie-Traumatologie din SUUMC, dr. Marius Stănescu. AGERPRES