24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
A mai trecut un 10 august.Acum a stat. Nervii s-au mai dezumflat. Străzile au scos în noapte anul care-a decedat. Piața Victoriei a fost, și de această dată, o mare de oameni. O mare de mâini ridicate în palmele cărora telefoanele luminau a speranță, dar și a lumânare aprinsă la căpătâiul celui care acum un an a plecat dintre noi. Nu este om, nu este ființă, este mai mult decât atât. Este timpul care ne-a părăsit cu aceeași procesiune a înmormântărilor la creștini, cu un sobor de preoți și alai de oameni împietriți în durere, neputincioși, dar cu frică de Dumnezeu.
Trebuie să recunoaștem că nu ne mai aparținem de mult. Viața noastră nu ne mai ia în seamă, nu mai face ceea ce noi am dori să facem, în numele libertății de a fi ceea ce am dori să fim și nicidecum ceea ce am ajuns să fim. Acest decalaj este de fapt măsura derapajului pe care astăzi suntem nevoiți, obligați să-l gestionăm.
Din nou în Piața Victoriei cu aceeași ură și răbufnire de a da jos un guvern, altul decât cel ce a pornit tăvălugul anul trecut, avându-l guru atunci pe Liviu Dragnea, omul care a făcut nu numai rău României, cât mai ales nu a știut să-și joace cartea ce se prezenta a fi câștigătoare, în numele statului de drept, aflat într-un război dovedit cu statul paralel, acest virus care ”ne-a dat viața peste cap”.
Dacă societatea românească își continuă acest traseu al intimidării, fără doar și poate PSD va avea soarta PNȚCD, se va pulveriza pur și simplu în neant ca și cum nu ar fi existat niciodată, provocând unul dintre cele mai mari și mai profunde dezechilibre politice din iso tira modernă a României.
Fără doar și poate, acest tip de mutare a centrului de greutate poate fi unul fatal pentru actuala viață politică a țării, atâta timp cât el este provocat nu de o firească evoluție în numele plusului de valoare, cât mai ales datorită unui atac grosolan al nonvalorii. Riscăm să ajungem prizonierii sau chiar victimele fărădelegilor trecut în catalogul compromisului, a conjuncturii, în documentația, cu ajutorul căreia se va încerca să se motiveze ceea ce nu poate fi motivat, să fie practic scrisă prin redactarea înjurăturilor lui Dide sau Bot, vocile care încearcă să asigure motivația acestor mișcări insistente de stradă, evident finanțate de cei care au un interes major în a proteja vechile structuri să nu-și piardă influența.
Mai mult încep deja să apară și fricțiunile între masa amorfă a protestatarilor #rezist, gruparea Dide și gruparea Bot, demonstrând pe viu că de fapt între cei doi nu se dezvoltă decât o luptă de imagine, fiecare dorind să rămână nomber one, în postura salvatorilor de neam. O luptă penibilă de orgolii, cu un Bot agresând o femeie, de exemplu, în timp ce domnița sărea ca arsă îmbrâncită de aceeași violență cu care împreună au mers cândva să arunce cu vopsea pe zidurile reprezentanților puterii (fie de la instituţiile statului, fie de la domiciliul lor)!
Acum, ne mai avându-l pe Dragnea cap de afiș sau pe oricare alt lider al puterii cu funcție de răspundere, excesul de adrenalină nu se putea consuma decât prin astfel de antrenamente, prin astfel de menținere în activitate a nervilor, înjurăturilor, agresiunii.
Manifestările din 10 august 2019 s-au dovedit a fi mai cuminți decât traversarea orașelor de către galeriile echipelor de fotbal, chiar dacă s-a încercat de cinci ori vigilența jandarmilor. Miile de protestatari s-au încadrat, spre cinstea organizatorilor care de această dată și-au asumat mitingul, în limitele unui protest civilizat, plasat în suita de manifestări specifice protestatarilor, din care a lipsit violenţa fizică, chir dacă violența verbală a existat, uneori chiar în exces.
Cât privește replicile locale ale lui 10 august 2019 au fost din categoria acţiunilor făcute doar pentru a exista bifate într-un calendar, cu prezențe simbolice, de 20-30 de oameni… Să se spună în timp că Iașul, Clujul, Brașovul, Galațiul, Târgu Mureș Slatina, au bifat revoltele societății civile în momentul în care diversele ONG-uri vor încerca să acceseze fondurile destinate libertății de exprimare.
Ca o replică la această vânzoleală neproductivă, mult mai expresivă, mult mai aproape de normalitatea celor veniți acasă, după un an de muncă în străinătate, poate fi proiectul ”Acasă pentru cei plecați”, proiect care la Iași a adunat mult mai multă lume, în faţa Primăriei, decât a reușit să adune #rezist în Piața Unirii, la aceeași oră, demonstrându-se pe viu că oamenii pașnici sunt mult mai interesați să asculte poezie, decât tot felul de onomatopee, care mai de care mai vulgare și mai lipsite de substanță.
ADI CRISTI
