24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nimic nu mai contează. Nici un sfat prietenesc, nici o decizie a autorităților, nici măcar un punct de vedere emis de specialiștii în domeniu. De această data vorbim despre domeniul medical. Despre pandemia cu noul coronavirus. Suntem din ce în ce mai hăituiți. Din ce în ce mai agresați de atacurile violente ale virusului, parcă și el sătul de atâta ignoranță, de atâta răzmeriță din partea celor care nu mai au încredere…
Oare în ce sau în cine nu mai au încredere oamenii, care se consideră hăituiții hăituiților? Din acest punct de intersecție, sub formă de restriște începe marea dilema. A fi sau a nu fi stăpâni pe situație, a fi sau a nu fi competenţi în a stăpâni fenomenul. De aproape nouă luni menţinem la putere aceeași echipă de politicieni care decid tot ce mișcă-n jurul nostru, astfel încât să ajungem din ce în ce mai mulți, aproape 5500 de semeni să nu mai mișcăm. Să fim morți de-a binelea. Fără nici o șansă de a ne mai cere dreptul fundamental, pentru care, de asemenea, s-a murit, dreptul la libertate. Nu spun că în România se întâmplă altceva de ceea ce se întâmplă în restul lumii, mușcată, la rândul ei, de jugulară de aceeași pandemie. Peste tot se moare, poate mai mult decât la noi, mai ales acolo unde tăriile respective au o populație mai mare de 20-30 de ori decât numărăm noi. Se moare, trebuie să recunoaştem și să ne îngrijorăm, în procente aproape egale. Rare sunt cazurile în care u nul mai mic plătește cu un număr de jertfe mai mare.
România a rezistat încorsetată în pretenția specialiștilor cu mai mult de două luni, după care au început revoltele, nemulțumirile, atacurile la baionetă ale opoziției, dar nu pentru că a sesizat un teren propice de luptă, ci pur și simplu pentru că și-a dat seama că zbaterea Puterii politice în necunoscut, printr-o bâlbâială numai bună de speculat, nu are cum să le scape într-un an electoral. Paradoxal, cel puțin în alegerile locale spectrul politic al țării a fost pur și simplu decimat, dispărând în special partidele de buzunar, numite în literatura politică partidele balama, cele care reușeau să articuleze variante benefice unei anumite conjuncturi.
Ceea ce a pierdut masiv puterea politică care de nouă luni nu reușește să gestioneze pandemia, în așa fel încât să dea credibilitate măsurilor luate, după strategia de a face slalom printre jaloane, astfel încât trecerea liniei de start să provoace bucurie totală și mărturisită.
Revolta este amplificată de calendarul pe care cetățeanul îl mai are de parcurs în complexitatea sa de homo sapient, de homo religiosus, de om care gândește stingher și de om a cărei credință îl ajută să-și păstreze verticalitatea.
Spaima de aglomerație, de mulțime de nestăpânit, îl face pe Orban să intre în sevraj. Să nu mai reușească să stea vertical și să-și mențină echilibrul în deciziile pe care continua să le ia, fără nici o motivație coerentă.
Ne apropiem de marea sărbătoare a ortodoxiei, a Preacuvioasei Sfânta Parascheva, Haramul Catedralei Mitropolitane din Iași. O sărbătoare religioasă care, de regulă, aducea la Iași aproape un milion de enoriași. În anul 2020 și această sărbătoare a fost confiscată, pe motiv de îngrijorare, de respectare a distanțării fizice (sic!) Cu o astfel de brutalitate a fost gestionată Prea Cuvioasa Sfântă Parascheva – 2020. Într-o țară în care există domnia legii, recunoscută la nivelul suprem, nimeni nu este mai presus de lege, mai presus de Constituție. Nu o data Curtea Constituțională a României, ”a dat peste degete” lui Ludovic Orban pentru desele sale încercări de a ignora articole constituționale referitoare la drepturile și libertățile cetățenești. Nu de puține ori Guvernul Orban a fost atenționat și sancționat prin decizii obligatorii ale CCR, de revenire la normalitate, la supremației legii. Prevederile unei legi pot fi modificate tot prin lege. Hotărârile de Guvern nu pot modifica legea! Ele operează doar în zona executivă, având forța necesară aplicării unei legi și nicidecum nu sunt adjuvante ale legiferării.
Din acest avânt, specific modului dictatorial de a conduce, prin forța deciziei și nicidecum prin forța legii, s-a născut adevărata situație de azi, când oamenii și-au pierdut încrederea în prestația actualului guvern, fiind șpur și simplu blocați în dorința de a da jos acest Guvern, pericolul real al Covid-19 fiind din ce în ce mai îndepărtat, din ce în ce mai străin preocupărilor lor. Chiar dacă se moare în jurul tuturor, chiar dacă acesta este un adevăr străin emoțiilor, trecut în categoria datelor statistice, neutralizate de întrebarea: ”Într-un an normal, fără Covid-19, câți oameni mor de cauze naturale sau din cauza altor boli?”
Țara este aruncată în aer. Nimic nu mai contează. În această mare convulsie ”Guvernul meu” se transformă dintr-o data în ciuma galbenă, un fel de ciumă roșie care operează și el noaptea ca hoții!
ADI CRISTI
