Meditație trecând pe lângă o vitrină

De jur împrejur

viața mă cuprinde

cum mai sunt cuprinse

paginile cărții

(între coperți nemiloase)

 

Nimic nu se găsește în afară…

Nimic nu se află printre rânduri…

Doar iluzia ne face să fim

cu penele umflate

mai aproape de a nu ne cunoaște

(acel minim de înțelegere)

că suntem exact ceea ce suntem

fără a avea speranțele deșarte

ale celui care nu avem cum să fim

chiar și numai pentru că

acela nu putem fi noi

acela fiind altcineva

 

Prin altcineva reușim

să ne cunoaștem

mai bine decât ne arată oglinda

când trecem pe lângă noi,

prin sticla  vitrinelor

necunoscuți și neîntâlniți

dar foarte aproape de gândurile noastre

sub formă de praf răscolit

în urma ploilor de vară.