24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Franța continuă să-și dea singură foc la piețele publice. Germania se lasă la rându-i atinsă de flăcările revoltei cauzată de restricțiile imaginate de lupta dusă împotriva noului coronavirus. Într-un continent îmbătrânit de astfel de proteste se încearcă liniștirea apelor tulbure. România stă și se face că este în măsură să ia realitatea în piept, mai ales că acum am ajuns la mâna lui Klaus Werner Iohannis, cel care astăzi va face ordine și la guvernare, dar și în Parlament. Alegerile încheiate îi poate oferi șansa de a avea și Parlamentul său. Guvernul său, Parlamentul său…Cu poporul nu i-a prea reușit figura să fie și acesta, dacă nu integral, cel puțin majoritar, al său.
Posesiunea devine astfel un scop în sine. Este al său. Să știe și să se știe că totul este al său, așa cum sunt și casele și tot ce zboară și se mănâncă, atâta timp cât până și para mălăiață își pune în continuare întrebarea: ”în ce fel de gură stă să cadă?”
Ei bine, poporul este cel care va juca rolul lui ”Nătăfleață”, chiar dacă nu va simți nici acum gustul perei zemoase, aromată și numai bună de mestecat, fără un efort prea mare.
Mulțumit de felul în care a mai reușit o data să maltrateze Constituția României, cu tot felul de intervenții greu de explicat, chiar și numai pentru că nimeni nu îndrăznește să-i ceară vreo explicație, Klaus Werner Iohannis s-a dus la întâlnirea cu câștigătorii alegerilor parlamentare din 6 decembrie 2020, fără nici o emoție, chiar dacă câştigătorul acestora a fost, în ciuda sa, ”toxicul PSD”. Normal ar fi fost ca președintele să-și facă mea culpa, să respire adânc și să strângă mâna celor pe care poporul i-a ales să poarte tricoul galben al campionului. Dar, asta ar fi fost normal. O atitudine cu care președintele Klaus Werner Iohannis demonstrează că este incompatibil. Așa ceva nu se poate, ”atâta tip cât am promis că nu voi mai desemna un premier din partea PSD, chiar dacă voi fi obligat să încalc legea!” – ar fi spus Heil Iohannis!
Dominanta care face jocurile în Grădina Cotrocenilor ține în exclusivitate de voința de fier a lui, cel care s-a ridicat deasupra legii fără ca cineva să se facă cel puțin că observă această evadare. Doar un ”neica nimeni”, George Simion vine și scheaună la porțile Palatului, precum că el este decis să-l suspende pe președinte, nuanțându-și afirmația în momentul în care i-a fost arătată ușa în care va fi strâns, el referindu-se de fapt la suspendarea tabloului de cuiul bătut deja deasupra scaunului său din biroul de AUR.
Fără nici un altfel de motiv în plus, cu un câștigător de drept al acestor alegeri, în postura PSD, timorat și fără vlagă, voia președintelui devine lege, acea lege care este de fapt mai presus de legea fundamental a țării, Constituția României.
Buluceala peste sacul cu dregătorii a demonstrat fără nici un dubiu care vor fi aranjamentele de culise în vederea atingerii țelului suprem pentru fiecare partid politic, acela de a se pricopsi și el cu ceva, să nu plece de la Cotroceni cu mâna goală.
Mutarea cu demisia lui Orban a prins pe picior greșit întreaga scenă politică, dar mai ales pe acele partide antrenate pe față în negocierea funcțiilor, înainte ca startul să-l dea constituțional Klaus Werner Iohannis. Există un ”la loc comanda!”, astfel încât la Cotroceni să se schimbe calimera, președintele să revină la Ludovic Orban prim ministru, eliberând pentru Dan Barna scaunul de președinte al Camerei Deputaților. În această situație supărarea nu va fi prea mare, chiar dacă PNL a mers la Cotroceni cu propunerea de prim ministru Florin Cîțu. Nu este ceva nou ca actualul ministru al Finanţelor să joace rolul prostului, atunci când i se oferă fotoliul de prim ministru.
Mai mult, Administrația Prezidențială anunță că mass media va fi supusă unui ciudat embargo asupra consultărilor de la Cotroceni (sic!) ”Partidele politice nu au voie să facă declarații după consultări”. O astfel de practică ne întoarce în timp cu peste 30 de ani când cei aflați la putere aveau monopolul informațiilor, circulația acestora fiind atent dirijată, după necesara cosmetizare.
Retragerea președintelui în spatele porților atent supravegheate este un semn vizibil de spaimă, de frică, de pierdere a mecanismelor democrației, a identității sale de conducător supus controlului public, singurul control care îl poate feri de excese și derapaje anticonstituționale.
Surprinzător pentru actualii guvernanţi se simte din ce în ce mai clar nevoia unei noi Constituții care să plaseze în penal aceste confiscări de drepturi civile din partea celor care ar trebui să ofere o garanție în plus respectării drepturilor și libertăților cetățenești.
ADI CRISTI
