24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Joe Biden a ajuns să fie noul „jandarm șef al lumii”. America a scăpat sau l-a pierdut pe Donald Trump, președintele care a dorit binele americanilor, ridicându-i mai sus decât mâinile sale au putut să se înalțe. Fire egocentrică, Donald Trump a demonstrat că nu știe să piardă, mai ales când această pierdere a fost gestionată ”pe propria-i limbă”. Nici măcar în ceasul al XII-lea miliardarul american nu a revenit cu picioarele pe pământ, neavând bărbăteasca reacție de a strânge mâna Învingătorului, salvând astfel spiritul competiției și nicidecum a bătăliei pe viață și pe moarte. A văzut o întreagă America modul jalnic în care locatarul de la Casa Albă a reușit să piardă, dându-se rănit în aripă, chiar dacă nu a tras nimeni asupra sa, bătălia dându-se nu cu arme letale, producătoare de răni mortale, ci pur și simplu doar cu ajutorul cuvintelor, florilor și drapelului național.
Capitala SUA a avut imaginea unui oraș asediat, cu un Capitoliu blindat, securizat, pus de această dată pe picior de război. Principalul vinovat pentru această imagine joacă rolul împărțit de pandemia cu noul coronavirus și Donald Trump.
În timp ce peste ocean se lucrează pe față la salvarea valorilor democrației, la noi, în România, originalitatea modelului democrat dâmbovițean ne tulbură în continuare viața cea de toate zilele, făcându-ne să constatăm că ne e bine fără PSD, dar mult mai bine ne era când aveam pe ce să ne focusăm punctul ochit pe punctul lovit. Așa, iată-ne orbecăind în căutarea unui adversar, atâta timp cât ne-am tot obișnuit să ne concentrăm energiile asupra „dușmanului de clasă”, astfel încât să avem pe ce să ne consumăm muniția la fel de îndestulătoare ca în vremurile ciumei roșii.
Și pentru că muniția noastră ne permite și câteva abateri de la regula luptei politice, iată cum pandemia luptei anti-covid-19 ne suflecă cămeșile la mâneci, dezgolind umerii conducătorilor întru admirația alegătorilor de pretutindeni, doar câteva secunde necesare injectării serului salvator, această protecție sperată a omului de păcătoasa infestare cu virusul produs de liliacul din Wuhan. Aceste câteva secunde au fost suficiente să propage isteria domnițelor doritoare de imaginea părților ascunse ale conducătorilor, fie de pe plaiurile mioritice, fie de pretutindeni, din țara lui Zorba Grecu de exemplu.
Când show-ul s-a terminat se va reveni la mobilul protestelor de stradă, reinventate și în formula de guvernare cu Florin Cîțu prim ministru. De fapt, figura acestuia aduce, fără a-l inoportuna, cu un șoricel, sau, pentru a ne păstra în motivul pandemiei, cu un liliac din Peștera Muierilor, gata oricând să dea din aripi, devenind chiar agresiv dacă cineva își propune să-l bage la analiză.
Străzile capitalei s-au umplut deja cu tot felul de scandări furioase ale sindicaliștilor, primii care au descoperit că actualii guvernanți i-au păcălit, i-au mințit în cel mai dulce stil mioritic. Mai mult sindicaliștii au ieșit în calea politicienilor în fața sediilor acestora de partid, ca și cum ar fi făcut-o haiducii pe potecile codrilor seculari.
Situația este pe cât de firavă pe atât de explozivă, mai ales că parte din protestări sunt însăși polițiștii care fac scandal pentru că politicienii nu respectă legile actuale.
Cum la liberali nu poate fi liniște, prin definiția modului în care aceștia reușesc să interpreteze sloganul „prin noi înșine”, președintele Klaus Werner Iohannis nu are cum să stea deoparte față de partidul care i-a fost vehiculul ce l-a scos din Sibiu și la plimbat până în Palatul Cotroceni.
Vine un timp când tabla de șah se mută ea însăși, păstrându-se piesele în aceeași poziție, doar culorile își schimbă jucătorii, astfel încât, de această dată negrele sunt în partea liberalilor, astfel încât aceștia să preia și toate greșelile pe care le-au făcut cei care au fost înainte în aceste poziții, în timp ce acum liberalii sunt de fapt condamnați să preia toate greșelile ce altădată au fost avantajele speculate de fosta opoziție. Pentru a ieși din îngrămădeala aceasta de sensuri și de speculații, putem să ne aducem aminte că tot ceea ce au făcut liberalii, pe când aceștia consolidau opoziția, vine acum să se răzbune împotriva acestora.
Trăim vremuri tulburi, în care florile sunt rupte și oferite armatei câștigătoare, chiar dacă rondurile de trandafiri cresc în continuare în pălăriile social-democrației.
ADI CRISTI
