24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ziua de azi ar trebui declarată ziua națională a poporului român. În această zi națională tot românul ar trebui să primească dreptul la minciună, în aceleași cote în care guvernanții reușesc să ne mintă timp de un an, zi de zi. Minciuna trebuie înțeleasă ca fiind un bun național, o bogăție a întregului popor nu numai a șacalilor care vor cu totdinadinsul să parvină prin muncă necinstită, de la înălțimile funcției lor. Acolo, sus, ei au libertatea de a da din aripi într-o cadență proprie, funcție de apetitul îmbuibării lor, în spațiul în care se împart resursele, după bunul lor gust, după măsura lor, care nu are nimic în comun cu nevoia celor cărora le este destinată bucata sau bucățica de tort sau de stricnină, ambele fiind acoperite cu acel strat generos de zahăr pudră. Indiferent de conținut, totul trebuie să aibă același gust, dulce-amărui și cremos.
1 Aprilie de 30 de ani exersează acest atribut, al stării firești, în care poporul român este condamnat să respire. Ziua păcălelilor pentru români nu mai este un secret sau o corvadă atâta timp cât românul din minciună s-a născut și în minciună este condamnat să moară, ceea ce înseamnă că aceasta face parte din ființa noastră, din felul nostru de a fi.
Nu știu dacă a fi prieten la toartă cu minciuna este în avantajul nostru sau al minciunii, dar știu cu siguranţă că minciuna face bine doar la scaun, atâta timp cât acesta nu are spătar, oferindu-ți libertatea celor 360 de grade să fie pusă în opera. Ai șansa de a te roti liber în direcția din care bate vântul schimbărilor, asumându-ți, în același timp, consecințele trupului lipsit de protecție, consumator de libertate fără limite.
Minciuna poate să intre în joc atunci când încearcă să acopere adevărul, de felul său incomod, astfel încât să reușească să exercite o presiune greu de liniștit, greu de aplatizat.
Ziua Păcălelilor a reușit să se transforme dintr-o zi a bunei dispoziții, într-una a blestemului de „a râde ciob de oală spartă”, generată de hohotul de râs provocat de poanta pe care o scoate la suprafață, prin nevinovata minciună.
Trăim după 31 de ani aceleași angoase servite cu ironie și umor, încercând de la an la an să salvăm aparențele, să dăm voie hohotului de râs să ne identifice în postura celor care „fac haz de necaz”, poate, poate va fi curățită ordinea social de tot felul de venetici, oferind aerului dreptul de a fi respirat nu numai liber, cât mai ales cu folos.
A păcăli astăzi cu același îndemn pe care fiecare din noi am fi dorit să fim prezenți și în producerea râsului pe lângă casa omului, ca o deconectare de la încordările vremurilor, ne face să fim mult mai atenți, mult mai relaxați.
Oficial vorbind „1 aprilie – Ziua păcălelilor este o zi în care se fac diferite farse sau păcăleli. Trimiterea la o întâlnire inutilă a prietenilor sau alte farse similare sunt cunoscute, în cele mai multe țări europene, încă din secolul al XVI-lea.
Originea sărbătorii este plasată de unii istorici în Evul Mediu, când Sfântul Sisoe, un pustnic egiptean prieten cu mai cunoscutul Antonie cel Mare, obișnuia să-l păcălească de această dată pe Sfântul Antonie, susținând că l-a văzut pe diavol ușurându-se în strachina cu mâncare a acestuia sau prefăcându-se că a reușit să învie din morți diverse victime ale unei epidemii de ciumă.
O altă explicație este legată de un alt sfânt cu simțul umorului, Sfântul Fesbuchie, care locuia în apropierea unui iaz în care scufundase câțiva bușteni și pe care mergea la începutul lunii aprilie dându-le impresia pelerinilor că poate merge pe apă, asemenea lui Iisus.
În fine, o altă explicație arată că în anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate.”
Astăzi este permis orice. Poate fi declanșat al III-lea Război Mondial de către primăria comunei Cioca Boca, poate fi declarată terminarea pandemiei pe motiv că a murit virusul în încăierarea dintre jandarmi și protestatari, așa cum poate fi descoperită mumia fiecăruia dintre noi, în vreme de foamete și sete descoperite la rândurile publice, făcute de această dată nu la centrele de vaccinare ci la centrele de eliberare a cartelelor pentru înmormântare, atâta timp cât, nu peste mult timp, acestea se vor face în ordinea numerelor de pe astfel de tichete.
Esența păcălelilor de azi, 1 Aprilie, constă în a râde în hohote de imaginarele dezastre care ne-ar putea implica, fără ca să ni se miște nici măcar un fir de păr, nici nouă și nici celor suferinzi de calviție. Vom fi pentru o zi, cu voia noastră, păcăliții păcălicilor.
ADI CRISTI
