CUM SE MIȘCĂ LUCRURILE

Nu numeai România se remarcă prin spiritul Șoșoacăi, atunci când vorbim despre pandemie. Nu numai în România există această isterie cu ajutorul căreia se rup munții în două, blocând șoselele patriei cu astfel de fenomene naturale violente și neînțeles de agresive. NU numai în acest spațiu Mioritic jandarmii nu au odihnă încercând să apere ordinea constituțională.
O demonstrație interzisă de autorități a reunit la sfârșitul săptămânii trecute mii de oameni în estul Elveției, care au protestat împotriva restricțiilor anţi-coronavirus din țară.
Majoritatea fără măști, protestatarii au mărșăluit prin micul oraș Rapperswil-Jona, fluturând steaguri elvețiene și strigând „Libertate”.
Potrivit poliției, în jur de 4.000 de oameni au manifestat pașnic pentru acest nou miting anti-sanitar de restricție convocat de grupul numit protest Stiller („Protest tăcut”).
Deja avem o simplă deosebire între locuitorii din țara cantoanelor și țara ciobanului mioritic. Tăcere contra hărmălaie, ordine contra dezordine.
Autoritățile au declarat că au încercat să descurajeze protestatarii, oprind mașinile care se îndreptau spre centrul orașului și explicând natura ilegală a mitingului.
Aceștia au spus că au ales să nu disperseze demonstrația de teama exceselor, considerând că „o represiune puternică nu ar fi fost justificată în condițiile legii”.
Protestatarii acuză guvernul elvețian că folosește puteri dictatoriale pentru a impune restricții menite să limiteze răspândirea Covid-19.
Elveția a instituit un proces de ridicare treptată a restricțiilor. În această săptămână, facilitățile sportive și terasele barurilor și restaurantelor au putut astfel să se redeschidă.
Dar criticii spun că este nevoie de prea mult timp pentru a reveni la o viață normală.
Elveția, care are 8,6 milioane de locuitori, a înregistrat aproape 650.000 de cazuri de contaminare cu coronavirus și aproape 10.000 de decese de la începutul pandemiei. Aproape 10% din populație este vaccinată.
În timp ce situația epidemică pare destul de nesigură în țară, Elveția a anunțat sâmbătă că a detectat pe solul său primul caz al variantei indiene Covid-19, responsabilă de un focar epidemic în India.
Și pentru că vorbim deja de mai multe mărci de coronavirus, din marea Britanie, Africa de Sud, Brazilia, India nu cred că ar fi lipsit de interes să ne obișnuim și cu situația epidemiologică din țara care rămâne pentru noi o enigma aproape totală.
India a raportat, duminică, aproape 350.000 de noi cazuri de infectare cu Sars-Cov-2, un nou record mondial. Autoritățile au decis prelungirea carantinei în New Delhi cu o săptămână. Țara este a doua cea mai afectată din lume, după SUA, cu un bilanț care depășește 16,9 milioane de cazuri Covid-19 și 192.310 decese.
Autoritățile din India, țară cu o populație de 1,3 miliarde de locuitori, au anunțat, duminică, 349.691 de noi contaminări și 2.767 de decese, un record de la debutul pandemiei.
În urma exploziei infectărilor, ministrul-şef al Delhi, Arvind Kejriwal, a anunțat prelungirea cu o săptămână a carantinei în capitala țării. ”Ravagiile noului coronavirus continuă şi nu există răgaz”, a spus acesta.
Capitala New Delhi, care are 20 de milioane de locuitori, este cea mai afectată aglomeraţie de epidemie, fiind singura aflată în carantină. Carantina a fost impusă luni, pentru a scădea presiunea asupra spitalelor, care se confruntă cu o gravă penurie de oxigen.
În timp ce criza scoate la iveală vechimea sistemului sanitar, furia populației împotriva Guvernului crește, fiind acuzat de incompetență în gestionarea pandemiei.
În ultimele șapte zile, India a înregistrat peste două milioane de infectări cu Sars-Cov-2, o creştere cu 58% faţă de săptămâna precedent.
Iată cum cifrele cu ajutorul cărora încercăm să obținem o imagine reală asupra pandemiei, căpătat o altă dimensiune, aproape apocaliptică, atâta timp cât numai în capitala Indiei, New Delhi, avem ca număr adunată populația întregii Românii. Doar prin comparație ne dăm seama cât de mici suntem în fapt, dar cât de importantă este demnitatea fiecărui om supus greșelii, fără de care nu ar mai fi existat acel răgaz al autodenunțului în fața divinității.
Suntem supuși greșelii, dar nu suntem goliți de esența demnității de a fi conștienți de modul în care se mișcă lucrurile în lume și mai ales în împrejurimile noastre.
ADI CRISTI