24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
La Cotroceni s-a jucat cum a cântat PSD. O răzbunare mai mare nici că se putea imagina după numai trei ani de terfelire și de MUIE PSD, toate aceste lovituri sub centură fiind acoperite de geaca roşie a lui Klaus Werner Iohannis.
Astăzi, PSD a reușit să-și valorifice prestația de la ultimele alegeri parlamentare, alegeri pe care social-democrații le-au câștigat în expresia lor aritmetică, punând pe tabla de joc adevăratele valori ale democrației. Până la urmă, votul majoritar este cel care face ordine, este cel care dictează încotro vom merge, iar la acest vot PSD are o pondere ce nu mai poate fi neglijată sau trecută cu vederea.
Klaus Werner Iohannis a fost obligat să ia una dintre cele mai grele decizii, aceea de a da dreptate social-democraților, în detrimentul liberalilor. A fost obligat să se certe cu Ludovic Orban, dar și cu Florin Cîțu, simțind presiunea cizmei PSD pe aorta sa. Astfel a fost posibilă regruparea PNL în USL II, coaliție politică ce și-a asumat guvernarea țării, de această dată mizând pe o stabilitate solidă și imposibil de atacat din exteriorul ei.
De fapt, greșeala care a dus la spulberarea pojghiței alianței forțelor politice de dreapta PNL-USR-UDMR, a fost tocmai rezerva minima de voturi, cea care nu a reușit să le ofere spațiu de manevră atât de mare încât efectele orgoliilor neîmblânzite să poată rezista în interiorul triunghiului. USR, prin ”geniile” greu de strunit nu a reușit să-și calculeze mișcările intrând de două ori în decor, o data la Ministerul Justiției și a doua oară la Ministerul Sănătății, reușind să se supere ca văcarul pe sat și să iasă de bună voie de la guvernare, gândind că gestul lor va fi imediat receptat de aliați sub formă de ”scuze, am greșit, vă rog reveniți în alianţă!” Ei bine, așa ceva nu s-a întâmplat. Poate și pentru că la prima lor negociere Ludovic Orban s-a lăsat vrăjit de paharele de whisky, în jurul cărora prietenii săi din guvern reușeau să se adune fără nici o grijă, căci mai mari decât ei nu mai este nimeni.
Experiența groaznică cu USR la guvernare a produs României una dintre cele mai mari pagube, care ne-a aruncat cu zeci de ani în urmă, moment în care politicienii români exersau mecanismele comunicării. Dacă am pierdut ceva mai mult, acel ceva a fost anii fracturați de o comunicare dezastruoasă, de lipsa unei viziuni bazată pe continuitatea valorii. O astfel de pagubă s-a făcut simțită tocmai prin distorsionarea gestului de a recunoaște cine suntem, de unde venim, încotro mergem.
Avem nevoie de acest punct de tăcere, de această recuperare a memoriei și mai ale, avem nevoie de recapitularea marilor teme existențiale astfel încât să fim în stare să ne definim punctul la care vom reuși să ajungem.
Ceea ce s-a întâmplat la Cotroceni cu un președinte dezarmat de răutate poate fi considerat o mare cotitură, un punct de mare respirație, de greul tragerii aerului în piept înaintea saltului în vâltoarea vremurilor, astfel încât să fim câștigătorii de drept ai cursei amfibii sau cosmice, funcție de mediul pe care suntem obligați să-l parcurgem.
Putem spune că destinul ne-a oferit aceste șanse de a ne curăța fundamental de toate asperitățile orgoliilor rănite, neconforme cu deciziile care s-au luat de această dată cu votul majoritar.
La Cotroceni s-a mers în formulă completă: UDMR-PNL-PSD-Minorități, altele decât aceea maghiară. Președintele Klaus Werner Iohannis s-a auto pronunţat, salutând înțelegerea la care s-a ajuns, înainte ca liderii politici ai alianţei să se pronunțe.
Cel mai vocal, copilul teribil care s-a născut cu această ocazie a fost Ludovic Orban lângă care au venit și foști aliați ai lui Florin Cîțu Dan Motreanu, Raluca Turcan.
USR a luat decizia de a nu participa la consultările cu Președintele Iohannis, care se dovedesc a fi un simulacru. Preşedintele K.W. Iohannis și-a abandonat rolul de mediator, se poziţionează în postura nașului acestei odioase coaliții. Raluca Turcan strigă ca din gură de șarpe că nu mai sunt bani de pensii, din momentul în care s-a văzut scoasă din schema guvernului Ciucă.
Acestea sunt victimele colaterale, victime care descompun în părți putregăioase realitatea noastră politică.
ADI CRISTI
