Vocea mă trimite la colț
în genunchi
cu mâinile ridicate
descoperit și plin de reproșuri
plin de bube și mucegai
și cântecul de lebădă
ce aprinde pe străzi lumânări
colorate fără a fi parfumate
chiar dacă moartea miroase
urât și înecăcios
Începe o dată cu mine
sfârșitul
cel care ar fi trebuit să rostească
apăsat
de la Alfa șla Omega
Cântecul mă ridică-n picioare
totul
din mine își pune pistolul la tâmplă
fără ca cineva să fie mandatat
să comande: FOC!
ADI CRISTI