Evreii mor înainte de-a se naște

mor în teroarea gândului

că o dată născuți

viața-i va ține legați de destin

cum mai este înlănțuit

țipătul de durere,

răbdarea de chin

Odată cu ei

moartea devine totală

zidul plângerii urlă

din piatră în piatră

(cu lacrimi se spală)

până când rosturile pline

îi pun lui Dumnezeu

aripi de-albine

Evreii sunt rostul iertării uitate

desprinderea de patimi

cum se mai poate

desprinde lumina

de ochiul care se-mparte

în fluturi de noapte

și fluturi de zi

sortiți să trăiască din erezii.