MOR PENTRU ȚĂRIȘOARA MEA

De ce ar trebui ca Laura Codruța Kovesi să meargă în fața Parlamentului?  Procurorul șef al DNA susține că, făcând parte din Puterea Judecătorească, nu ar trebui amestecată cu una din celelalte două puteri ale statului de drept, atâta timp cât Constituția asigură separaţia puterilor în stat. Una e una și alta e alta! – ar striga mucalitul de serviciu, permiţându-şi câteva comentarii și nuanțe. În primul rând, Laura Codruța Kovesi nu face parte din Puterea Judecătorească, atâta timp cât nici avocații nu fac parte din această a treia putere în stat. Mai apoi nu este vorba de o subordonare a celei de-a treia puteri în stat de către puterea legislativă, atâta timp cât invitația la comisia parlamentară s-a făcut pentru a identifica posibilele abateri de la lege, de această dată datorate unei decizii sau influențe politice și nicidecum penale. Privind partea penală, Parchetul General s-a sesizat cercetând in rem cauza. Dacă există fapta și mai apoi să fie identificați și vinovații! Vorbim doar despre o analiză a unei posibile decizii politice (și a unui amestec grosolan din partea celor care astăzi spun că nu trebuie amestecate puterile, a celor care nu de mult clamau independența justiției din orice poziție), care ar fi dus la existența acestui conflict de interese dintre persoanele acuzate a fi influențat rezultatul alegerilor prezidențiale din 2009.

Suntem în fața unei grosolane obrăznicii! A unei anomalii pe care s-ar putea ca legea noastră, de pe malurile Dâmboviței, să o permită. Se spune la Constituție, la art.61 alin 1 că Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. La articolul 124, alin.2, se precizează faptul că Justiţia este unică, poziția parchetelor, prin Ministerul Public: ”În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor” – cu alte cuvinte are rolul avocatului statului, în timp ce avocatul de drept apără interesele celui acuzat de către stat. Procurorii nu fac justiție în România, ei sunt doar o parte în procesul penal, deci nu se bucură de inamovibilitatea judecătorului și nici nu pot să invoce separația puterilor în stat, de partea Puterii Judecătorești. Articolul 132, alin 1. spune cât se poate de explicit care este statutul procurorului: ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

Dacă vom invoca și prevederile art.16, privind Egalitatea în Drepturi, art.1 și 2, ”(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege”.

Într-o astfel de conjunctură unde poate fi încadrat refuzul celor care au fost invitați de comisia parlamentară, la audieri? Nimeni nu se poate sustrage deciziei ”organul reprezentativ suprem al poporului român”, care este Parlamentul Românie! Nici măcar Laura Codruța Kovesi, în calitatea ei de procuror general al DNA. Toți cei care au refuzat invitația pe diferite motive, ar trebui să fie puși sub acuzare pentru sfidarea, repet, a organului reprezentativ suprem al poporului român.

În actualele condiții se poate vorbi la obiect de o gravă disoluție a autorității statului, în România anilor 2017, disoluție care, de fapt, arată slăbiciunea statului de drept, stat se pare, confiscat de forțele oculte, ce își permit să conducă din proprie inițiativă, în conformitate cu interesele înaltei trădări, evident, ascunsă sub mantia independenței justiției.

Avem nevoie de o decopertare generală a acestor subterane prin care au mișunat fel de fel de șobolani, fel de fel de animale ale întunericului sau de oamenii fără însușiri ale acelor interese obscure și greu de înțeles, în condițiile mesajelor formulate în cel mai ordinar stil populist, din care nu lipsea văitarea patriotică: ”mor pentru țărișoara mea!”.

ADI CRISTI