Un sondaj de opinie național, realizat în prima jumătate a lunii iunie, 2017 de către SOCIOPOL, încearcă să contrazică pulsul realităţii imediate. Este ca și cum ai încerca să ei tensiunea unui pacient, montând aparatura la brațul unui alt bolnav. Dacă ar fi să dăm crezare acestui sondaj ne-am întrista că direcția în care guvernații noștri duc țara este una greșită, în timp ce, la intenții de vot, dacă duminică ar fi alegeri, PSD ar obține de unul singur, de capul lui, 52%. Acest nonsens poate doar să definească cu precizie faptul că ne aflăm în România, că tot ceea ce ni se întâmplă nu poate decât să certifice faptul că doar la noi se pot întâmpla astfel de minuni, acest tip de derapaj în urma căruia ne trezim că am rămas singuri, să centrăm și să dăm cu capul, dar, mai ales, ne-am mai făcut cu un rol, acela de a și apăra, instantaneu, toate loviturile pe care singuri ni le tragem, în acompanierea strigătului strămoşesc: ”Ne-am traso”!
Multe minunății mai sunt scoase la lumină de sociopolii de serviciu, încercând să facă o mare dezordine cu semne vizibile de curățenie generală. Dacă tot suntem la intenţia de vot, PNL este în continuare pedepsit să nu mai cunoască creșteri mai mari de 23%, în timp ce USR se dezumflă deja ca o bășică pierdută în spațiu, evident beneficiind de mișcarea browniană ,conform căreia nici nu știi unde te afli și nici unde vei ajunge, chiar dacă o fotografie a momentului a întâlnit USR la 9%. Urmează ALDE cu un roșu intermitent semnal de avertizare de 5%, după care se prefigurează marea tăcere: UDMR 4%, PRM 3%, PRM 1%, PER 1%, Independenți 1% și PRU 0%. Dacă sunt permise corecțiile, aș putea spune că UDMR, în conformitate cu tradiția și mai ales cu efectele unei mobilizări exemplare, această uniune a maghiarilor români, poate fi în stare să se ridice peste 5%. Ceea ce nu cred că se va mai întâmpla cu PMP, PRM., PER sau cu PRU.
Dezarticularea unui PSD ajuns în stare de prea plin, cu lideri mesianici în viziunea lor de ”oglindă oglinjoară”, nu a nimerit pe buletinele de vot ale electoratului, sub formă de cioburi sau așchii, acesta fiind în continuare anesteziat de banii pe care i-au primit și pe care sunt șanse mari să-i multiplice în continuare, chiar dacă efortul lor productiv nu are nimic cu această întâmplare de majorare salarială. Așa, peste nopate, cred că li se va face dreptate, că cei mai mulți vor fi treziți de ordinea și disciplina cu ajutorul căreia PSD încearcă să convingă lumea (și nu-i este greu) că specialistul dar și muncitorul, la pregătire egală, muncă egală, trebuie să aibă și leafa egală. Șeful nu poate să câștige mai puțin decât subalternul, așa cum cei mai îmbuibați dintre români, cu salarii greu de numărat, trebuie să facă pauză la mărire, să-i mai aștepte și pe cei din urmă, care timp de 27 de ani s-au bucurat numai de firfiriei, fără a simți ce înseamnă să ai bani cât să-ți ajungă.
Liderii PSD sunt de fapt… unul care contează, restul au fost pur și simplu dresați să stea în două labe, dar nu cele din spate, ci doar pe cele din față, reducându-li-se perspectiva doar la ceea ce a fost în urma lor, fără a avea acces la viitor. Într-o astfel de poziție limitativă Liviu Dragnea încearcă să facă totul cu sau fără voia celor de lângă el, căci vorbind de ”cei de lângă el”, aceștia s-au îndepărtat astfel încât între Liviu Dragnea și restul partidului a apărut un deșert greu de parcurs, mai ales de la lider la cotizantul social-democrat.
Acele 52 de procente, pe care electoratul este în continuare dispus să le aloce PSD, sunt de fapt imaginea hologramei acestui partid, fără ca Liviu Dragnea să aibă un merit de asumat, așa cum mișcarea firească, ce s-ar impune în fața acestui tăvălug, ar fi redefinirea poziției liderului de partid după evaluarea în urma căreia s-a descoperit, doar de Liviu Dragnea, marea catastrofă pe care guvernul Sorin Grindeanu a comis-o! Primesc să fie dat afară Grindeanu, dar să fie dat afară și principalul său vector, Liviu Dragnea, primesc!
ADI CRISTI