24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Ne obișnuim să devenim ”veșnici”, fie la guvernare, fie prin conducerile partidelor sau în administrația locală. Este bine, este rău? De ambele părți sunt răspunsuri pe măsura așteptărilor sau, mai corect spus, pe măsura intereselor fiecăruia. Este bine atunci când ne simțim noi bine! Este rău atunci când, nu neapărat noi ne simțim rău, ci când vecinul nostru se simte bine, reușindu-i aranjamentul. Filosofia ”să moară capra vecinului” face deja parte din reacția spontană a majorității cu drept de vot. Cu dreptul de a alege și mai ales de a fi ales. Se simte nevoia ruperii inerției astfel create, care rezervă acest drept doar celor care ”se simt de neînlocuit”, pentru ca țara să fie pe mâini bune. Ideea de a limita numărul mandatelor prezidențiale la două, a dat rezultate oferindu-ne cel puțin patru modele de președinte, mai mult sau mai puțin necesar țării, la un anumit moment. Am avut și președinți moderatori, președinți depășiți de natura funcției, președinți jucători și acum avem un președinte în care speranța noastră este legată la ochi. De fiecare dată aceștia au fost rodul alegerii libere și neîngrădite (cât s-a putut) a cetățenilor cu drept de vot.
Funcțiile eligibile, de la parlamentari (deputat sau senator) la președinți de consiliu județean, primari și consilieri locali, vin să completeze voința poporului. Sunt primari aflați la al patrulea sau chiar la al șaselea mandat! Aceștia sunt aleșii în care comunitatea, s-ar părea, că și-a pus nu doar întreaga nădejde. Aceeași comunitate poate fi suspectată că trăiește o mare dramă a valorilor. De un sfert de secol, pe acele pământuri nu a mai crescut și altcineva, care să se dedice comunei, orașului sau județului respectiv, pentru a-i oferi un suflu nou, o nouă perspectivă, o nouă viziune. Încremenirea într-o singură alegere, chiar dacă asigură continuitatea credibilă și necesară stabilității, poate să eșueze în stereotipuri care, de regulă, limitează abordările curajoase impuse de un viitor, ce trebuie să se suprapună peste valorile reale ale timpului, conjugând cererile și nevoile vremurilor în același ritm cu viața de zi cu zi, ritm pe care doar interesul general îl mai poate dicta.
Și, totuși, o limitare de participare, a celor interesați, în alegeri, poate fi un atac direct la șansele pe care un cetățean le poate invoca, astfel încât în timpul alegerilor toți candidații pornesc de la zero, legiuitorul având grija de a acorda aceleași șanse egale tuturor celor care se înscriu în competiție.
Dar, tot timpul ne-a învățat că puterea corupe, că cel care deține semnătura, cu ajutorul căreia decide împărăţirea resurselor, este tentat să se afunde în fraude, dintre cele mai spectaculoase, scandaloase, greu de imaginat.
După 25 de ani se poate trage o concluzie în ceea ce privește limitarea numărului de mandate, pe care un ales ar putea să le îndeplinească, dar nu doar pentru a elimina un efect (cu privire la degradarea personalității celor care nu au rezistat tentației de a nu confunda avutul obștesc cu cel privat sau de a dispune în nume personal de avutul comunității), ci pentru a ataca cauza înfloririi corupției cu parfum de politică de stat.
O limitare a hoției nu este nici pe departe o eradicare a ei. Nu va fura același ales timp de 25 de ani, ci vor fura trei, dacă se acceptă limitarea la două mandate pentru primari, președinți de consiliu județean, de exemplu.
Nu poți să faci legi doar pentru hoți, pentru că vei crea marea confuzie prin care te vei adresa tuturor cu această suspiciune de vinovăție. Dacă ai ajuns să fii ales într-o funcție eligibilă, atunci vei fi privit cu aceeași suspiciune cu care este privit un infractor. Votul popular va fi astfel vulgarizat, își va pierde consistența responsabilizării celui ales, atributul reprezentativității se va dilua până la dispariție sau, cel mult, până la caricaturizare investiției în încredere.
Există deja o mare dilemă în ceea ce privește calea pe care trebuie să mergem. Eu cred că votul dat în cunoștință de cauză este singura cale care ne poate asigura viitorul. Dar, pentru ca fiecare alegător să fie conștient că el alege în cunoștință de cauză este nevoie de o asiduă lecție de morală și conștiință, pe care alegătorul să le accepte, să le ia în seamă și să se exprime nu precum îi spune unul sau altul, ci doar cum crede el de cuviință.
Orice soluție va veni dinspre spațiul politic nu poate decât să fie suspectată de un anume interes ascuns. Care să fie acesta?
