KIBBUTZURILE DEMOCRAȚIEI

Hasidism, ghetou, sinagogă, cimitir evreiesc, templul, haskala fațete, identități evreiești,  lagăre, ghetou, purim, interbelica, hag sucot, sucot sameah.

”Un profesor de la Universitatea din Tel Aviv aduce în discuţie o problema controversata: pot fi compatibile noţiunile evreiesc si democratic, legate de statul Israel? Aceste doua forme ale gândirii umane reprezintă o provocare pentru statul israelian, în prezent.
Israelul a fost întemeiată ca un stat evreiesc. Declaraţia de înfiinţare a statului israelian a urmat planului adoptat de Adunarea Generala a ONU, care solicita instituirea unor state arabe si evreieşti in Palestina, scrie profesorul Asher Maoz, de la Universitatea din Tel Aviv, într-un articol din publicaţia The Jewish Chronicle.
Israelul nu a reuşit sa adopte o constituţie cuprinzătoare. In schimb, o serie de legi de baza au fost adoptate de către Knesset (parlamentul israelian – n.r.). In 1992, Knessetul a aprobat doua legi, care se ocupa de drepturile omului.
Acestea sunt: legea demnităţii umane si a libertăţii si legea libertăţii posesiunii. Ambele includ o clauza care prevede ca „în sensul prezentei legi de bază, este protejată demnitatea umană si libertatea, în scopul de a stabili o lege fundamentală a statului Israel, ca stat evreiesc si democratic”.
Aceasta definiție destul de vagă a stârnit multe controverse politice, dar și juridice. Unele opinii exprimate au afirmat că un stat evreiesc ar putea fi orice, dar nu un stat democratic.
Aceasta controversa nu a scăpat lumii rabinilor. Rabinul Robert Gordis a remarcat urmatoarele: „curentul principal al gândirii si tradiţiei biblice evreieşti este fundamental democratic si… a contribuit la formarea idealurilor democratice ale civilizaţiei occidentale”.
Desi cuvântul „democraţie” este de origine greaca si a fost necunoscut in ebraica veche, el a continuat sa afirme ca: „Grecii ar fi putut avea un cuvânt pentru asta, dar evreii i-au dat substanţa”.

O mare parte din controversa asupra problemei daca „evreiesc” ar putea fi „democratic”, provine de la abordările opuse a ceea ce înseamnă „evreiesc”, la fel ca „democratic”, în legile de baza.
Cei care socotesc statul evreiesc ca nedemocratic au în minte un stat bazat pe legile Torei. Un astfel de stat nu poate fi democratic. Într-un stat religios evreu, nu exista niciun loc in care sa se tolereze modul de viaţa secular.
Mai mult decât atât, într-un stat democratic, suveranitatea este încredinţată poporului; într-un stat guvernat de legile evreieşti (inclusiv legile biblice), suveran este numai Dumnezeu. Legea de baza într-un asemenea stat este ca poruncile lui Dumnezeu sa fie respectate.
Cei care privesc statul evreiesc ca unul democratic, se gândesc la un stat, care derivă din valorile sale, precum învăţăturile evreieşti. Ca atare, statul evreiesc nu prezint nicio contradicţie inerentă față de democraţie.
Caracterul democratic al iudaismului poate fi demonstrat prin faptul ca, in religia iudaică, nu exista niciun loc pentru Papă. Fiecare individ este direct condus de Dumnezeu si este personal responsabil pentru faptele sale, neexistând niciun mediator intre ei.
Pe fondul ostilităţii actuale și a controverselor care îl înconjoară, misiunea cu care se confrunta Israelul pentru a adapta drepturile omului, atât din punct de vedere evreiesc, cat și democratic, rămâne una fundamentală si provocatoare”.

Respirăm ușurați că putem demonstra caracterul democrat al statului evreu, ieșind din capcana antinomiilor. Un popor cu valențe reale de constructor, de creator, un popor ales, care a răpus vicisitudinile deșertului, pentru a reuși să se învingă pe sine, născându-l mai apoi pe Iisus Hristos, centrul de greutate al vieții, nu are cum să nu-și însușească valorile pe care el le produce de fapt, oferindu-le dreptul de a decide, atunci când respectul acordat individului nu mai poate fi negociat, nu mai poate crea conjuncturi ale momentului. Avem să ne spunem mai mult decât ținem minte, așa cum avem să fim de acord cu mai multe decât ne-am spus. Într-o astfel de situație există șansa evreului de a invoca judecata rabinică, esența care dă dreptate și unuia și altuia, astfel încât deșteptăciunea să fie de proveniență hasidice, iar sinagoga să poată triumfa în alegerea cimitirului evreiesc în detrimentul  ghetoului. Dacă li s-ar lua evreilor nefericitul destin de a fi stigmatizați în cuptoarele fabricii morții, atunci ne-am întâlni cu un popor senin,  luminos, cu un popor pentru care suferința și zbaterea de a nu uita coșmarul trăit nu ar mai avea sens să existe. În continuare s-a cânta Shalom, în continuare porumbelul păcii să zboare din kibbutzurile democrației autentice, în lume.

ADI CRISTI