NOI SUNTEM DNA

De câteva zile scena publică românească este aruncată în aer. Dezvăluirile celor care ”s-au decis să vorbească” pur și simplu scot la iveală tentaculele unei caracatițe feroce, care a reușit să sugrume încrederea cetățeanului în Justiție, în mult strigata, adulata și mult protejata ”independență a justiției”.
Ideea că procurorii sunt de fapt cei care stabilesc adevărul, după spusele procurorului șef al DNA Ploiești (cuibul de elită al luptătorilor anticorupției mioritice) ne pune în posesia celei mai năbădăioase mărturisiri, din categoria dacă tăceai filosof rămâneai. Subalternul Laurei Codruța Kovesi  a trădat sistemul prin această nefericită afirmație, scoțând practic din ecuație rolul judecătorului cel care, în conformitate cu prevederile Constituției, este învederat să judece pentru a stabili care este adevărul în cauza de la dosar cauzei supus judecării. Cine este vinovat și cine nu este vinovat. Cine a încălcat legea și cine nu a încălcat-o, chiar dacă ”adevărul” procurorilor îi inculpă a fi comis fărădelegile pentru care aceștia solicit de regulă pedeapsa maximă pentru niște prejudicii aduse statului în valori astronomice, de dimensiunea anilor lumină, raportați la contravaloarea acestora în milioane de euro.
Onea, Negulescu, et.comp. celor din DNA București, dar nu numai și-au permis să transforme lupta împotriva corupției într-o scenă de abator ilegal, în care aduceau câte o victimă supunând-o adevăratelor torturi ale Evului Mediu, ”îmbunătățite” cu o serie de amintiri din pușcăriile bolșevice, în ceea ce privește dezumanizarea celui supus anchetelor penale. S-a ajuns la nivelul cel mai de jos a demnității umane, podea pe care au fost târâți și copiii anchetaților, pentru a li se arăta micuților care va fi viitorul pușcăriabili al părinților lor. Tot aici, la Ploiești, un posibil al doilea Sighet (pe care istoria luptei pentru dreptate cu siguranță că îl va memora) s-a înființat ad hoc, școala falsificării probelor de la dosar, care, coroborată cu linia verde stabilită în instanțele de judecată, până la ICCJ (acolo unde a tronat Livia Stanciu, care în aroganța ei nu s-a sfiit să deconspire ”parteneriatul” pe are judecătorii îl au cu procurorii, fiind, după spusele ei, pe aceeași baricadă oferea procurorilor libertatea de a se crede și de a acționa ca Dumnezeu.
S-a ajuns prea departe cu sintagma: ”Noi suntem DNA”! – folosită de Laura Codruța Kovesi cu valoare de Sesam deschide-te! Acest tip de mesaj a viciat aerul prin care cea de-a treia putere în stat, Puterea Judecătorească, se vede nevoită astăzi să respire toate mizeriile, existând realul pericol deja de a se asfixia.
Mult mai periculoasă începe să fie lipsa de reacție a celor care ar trebui să-și aducă aminte de prerogativele funcției lor, și să acționeze ca atare. Să intre cu buldozerul (și nu cu șfichiul) în această masă amorfă de fărădelegi făcute chiar de cei care se recomandau ”Noi suntem DNA!”
Morișca folosită de cuibul de elită al fărdelegilor cu marca DNA a funcționat la maxim atâta tip cât a exista culoarea verde, de la stabilirea celui ce trebuie distrus, el și familia lui și până la sentința dată de ultima instanță de judecată, care trebuia să fie aceeași pe care procurorul o preciza în rechizitoriu.
În această plasă au căzut prim miniștri, judecători, oameni politici, avocați, procurori, toți aceștia având același numitor comun, fetișul domnului Negulescu, zis Portocală, dar și comanda ce trebuia livrată în termeni cât se poate de exacți, vezi dosarele lui Dan Voiculescu sau alba/neagra jucată cu începerile de urmăriri penale în cazul lui Traian Băsescu. După ce familia președintelui a fost făcută harcea-parcea (ca un semnal de: ”Ai grijă domnule președinte, dumneata ne-ai semnat numirile, dar noi îți putem semna rechizitoriul și condamnarea) forța cuibului s-a dovedit a fi imbatabilă când a început să reproducă căderi de guverne, reacții de stradă la legile justiției sau spaime violente asumate de șefa DNA atunci când era ar fi fost posibil numirea unui prim ministru dispus să numească în fruntea Ministerului Justiției un om din din interiorul Puterii Judecătorești (Dana Gârbovan), care nu mai putea să fie intimidată și nici atrasă de partea măgăriilor practicate de fructele exotice ale celor care întrebați fiind cum îi cheamă, au învățat să răspundă în cor: ”Noi suntem DNA!”
ADI CRISTI