GRADUL DE IDIOȚENIE

Nu pot să nu sar pe Vioricăi Dăncilă, fără ca acest salt să însemne altceva decât încălecarea permisă. Replica de pe urma căreia prim ministrul României să nu iasă satisfăcut, atâta timp cât mesajul pe care aș vrea să i-l comunic în direct ar fi unul simplu și lapidar: Lasă-ne!

Nu sunt misogin, ci, din contra, consider că femeia este axis mundi. De o parte și de alta a ei migrăm noi, bărbații, cu tot felul de încercări de asediu sau de reverență, atunci când, chiar dacă ele nu merită, o astfel de punere în scenă, din respect pentru gingășia lor, pentru farmecul lor, pentru clipitul din gene, (mai rapid decât aripile de albină), suntem în stare să ne trădăm principiile și să ne predăm firescului de a face necesara reverență de prețuire și respect.

Sunt femei discrete. Sunt femei gureșe. Sunt femei electrizante. Sunt femei aprinse, focoase, împătimite, pline de acea energie care te amestecă și te transformă în nefireasca pastă cu care se sigilează realitatea, devenind spațiul unui acvariu. Sunt femei plăcute și altele de plăcut. Sunt femei eterne sau efemeride. Sunt femei fără de care nu am  avem șansa de a ne ridica mai sus decât ne este înălțimea și altele care ne aduc la înălțimea genunchiului broaștei. Sunt femei și femei, dar una singură a reușit să întrunească hohotul molipsitor de râs, lăsat ca o coadă de cometă în urma observație: Vai de mama ta, Viorico! Doamnelor și domnilor (aici vă rog să folosiți intonația maestrului de ceremonii funebre, Ludovic Orban pe când se visa majordom la Curtea lui Iohannis), Viorica Vasilica Dăncilă, supranumită Steaua Sudului sau, mai pe înțelesul mulțimii Țața de la Videle. Este necesară o explicație, din categoria ”Fă-ți cruce și mai apoi poți să mori”, atunci când rostim apelativul rural ”țață” (pentru cei din ”sectorul agricol Videle”). Aparenta nuanţă peiorativă a termenului este anulată de decupajul termenului din strigătura de la colectivă: ”Țață ăi, vino de ține vacă, că-i harnic buhaiul ăsta, năzdrăvanul, să nu i se deoche ștrumfuleacul!”  Evident că, o astfel de interpretare a originilor V.V. Dăncilă reclamă un studiu bine făcut, edificator și greu de combătut, atunci când suntem în stare să demonstrăm că dezacordurile gramaticale sunt rodul efectului decalajului produs între viteza de gândire și viteza de rostire, astfel încât doamna în cauză gândește mai repede decât vorbește sau vorbeşte mai repede decât gândește (deocamdată specialițtii încă mai au de studiat profunzimea rostirilor dănciliene.

Evident că exemplele date pentru argumentarea raționamentului prezentat ar trebui să aducă în fața cititorului (lăsat cu gura căscată de prestația prim ministrului României acestui început de Mileniu III) câteva sute de dosare, made DNA, în conținutul cărora să aflăm cam ce a spus domana premier în numele poporului Român. Să ne rezervăm impertineța de a ne folosi doar de câteva mostre vizibile și de recentă întâmplare, mostre pe care mass media nu a ezitat să le confiște și să le folosească în corpul spoturilor publicitare, adunate sub genericul: ”Eu nu visez la 90-60-90, mult mai aproape de mine este 20-20”

Ilustra noastră conducătoare (despre care ar fi riscant să se spună că este ”cea mai iubită dintre iubitele poporului Român) dixit cu mult simț de răspundere și necesara pioșenie creștină, pe când în fața sa stătea ”Papa de la Roma”, iar prin venele ei simți cum Mircea cel Bătrân o pișcă de Rovine. Atunci cu s-au fără voia dată de Dumnezeu rosti într=o română româncă get-beget: ”Sfinția Voastră, I am very glad for this opportunity”. Că Suveranul Pontif a fost descalificat la rangul unui episcop, mai treacă meargă, dar vizita la Vatican pentru V.V.D. să fie o oportunitate, ne face să fim convinși că drumul necesar recuperării începe să fie lung, cu atât mai mult cu cât această frază din categoria ”Ana are mere” a fost însoțită, pigmentată, de chițcăituri și gesturi din mână, pe care alintătura feminină o reține cu: ”Du-te măi de aici, că mă înnebunești!”

La capitolul dezacorduri VVD mai adună în cununa exprimărilor impardonabile perla ”Orice om îi este teamă de o plângere penală”.

Atunci când încearcă să-și extindă rolul nu se sfiește să se dedubleze, astfel încât ea să devină în același timp și el: ”Domnul Meleșcanu a vorbit cu mine, a vorbit cu primul ministru și, bineînțeles, dacă își va da acordul primul ministru, va merge la Cotroceni”. Unii analiști forțează gândirea simplă a doamnei VVD, imaginându-și că distinsa locuitoare a Videlor poate să se apropie de conceptul metempsihozei, a dedublării, a tainei care o descoperă pe ea ca femeie lângă funcţia ei, mult prea străină pentru relațiile intime ale destăinuirilor de budoar. Ea, Viorica Vasilica Dăncilă și el, primul ministrul României, care pentru prima oară se îmbracă în ținutele VVD, fără a da de înțeles că se simte bine sau că nu se sinchiseşte de fustele strâmte ale deux piece-ului, oarecum asortat cu starea națiunii. În fond, în spatele fiecărui prim ministru, cel puțin în perioada acestui mandat, stă inevitabil Liviu Dragnea pentru care nu contează fusta sau pantalonii, cât mai ales dreptul său de a fi peste tot, în cugetul și în simțirea guvernanților. Diva de la Videle a ajuns deja să fie un reper față de care încep să se facă evaluările  în ceea ce privește gradul de idioțenie a conducătorului poporului român.

ADI CRISTI