O problemă arzătoare, care duce de foarte multe ori la dispute în cabinet între gravidă și medicul ei de familie, este trimiterea către specialistul ginecolog.

Legea spune că medicul de familie ia în evidență și supraveghează sarcina prin analize de laborator trimestriale, monitorizează dezvoltarea normală a fătului prin măsurători obiective ale circumferinței abdominale și ale înălțimii fundului uterin, notează în fișa gravidei apariția și menținerea mișcărilor active fetale, urmărește gravida în privința semnelor clinice apărute în dinamică și urmărește curba ponderală a acesteia.

Când se face trimiterea la medicul ginecolog

La orice modificare a unuia dintre parametrii menționați, medicul de familie va da trimitere gravidei către medicul ginecolog sau alți specialiști, în funcție de modificarea observată. Medicul de familie poate recomanda analize suplimentare gravidelor care au istoric de sarcini problematice și poate trimite mai des gravida la ginecolog, în funcție de patologia din istoricul acesteia.

Protocoalele spun că într-o sarcină considerată normală de medicul de familie în urma tuturor investigațiilor nu este nevoie de trimetere către ginecologie. Se subliniază însă că se pot face trimiteri nelimitate către ginecologie, dacă medicul de familie consideră că este cu adevărat necesar. În medie, medicul de familie oferă gravidei pe parcursul sarcinii trei trimiteri către ginecologie. Deși prevederile legii stabilesc clar condițiile de acordare a trimiterilor către specialistul ginecolog, pe parcursul sarcinii legea nu este urmată cu strictețe de unii ginecologi și unele gravide.

Există situații când gravida dorește să își vadă pruncul ecografic lunar sau chiar mai des, să se asigure că totul este bine, deși sarcina este perfect normală. Medicul ginecolog dorește să își servească clienta care, desigur, cere bilet de trimitere pentru a-și acoperi costurile consultației din fondul de asigurări de sănătate.

Biletul de trimitere pentru naștere, o găselniță

Prin definiție, nașterea este un proces fiziologic spontan, imprevizibil. Se poate pune problema unui bilet de trimitere din partea medicului de familie pentru naștere? Nașterea este decontată de stat automat în orice moment se declanșează aceasta – desigur, într-un spital de stat.

Mi s-a întâmplat ca una dintre gravidele mele cu sarcină la termen să-mi spună că medicul ginecolog care i-a urmărit sarcina a cerut două bilete de trimitere de la medicul de familie către ginecologie. Am întrebat-o pentru ce două. Mi-a răspuns că îi trebuie una pentru controlul de la spital înainte de naștere și una pentru nașterea de la clinica privată. N-am știut ce să-i răspund. Dar m-am întrebat cum aș putea eu justifica la casa de asigurări nu unul, ci două bilete către aceeași specialitate, pentru un act medical care legal nu necesită niciun bilet.

În mod normal, biletul de trimitere este rezultatul actului medical al medicului de familie și nu se dă la cererea altor specialiști. Roata se învârte puțin invers. Așa că gravidei i-am dat cu indulgență o singură trimitere, pentru că i se părea că „nu se mai mișcă bine copilul”. Pentru nașterea la privat nu se poate da bilet de trimitere, în primul rând pentru că o naștere nu necesită bilet de trimitere și în al doilea rând pentru că statul nu decontează nașteri la privat. Pacienta s-a supărat și și-a retras fișa din lista mea, spunând că se duce la alt medic de familie. Colegul la care s-a înscris i-a dat cel mai probabil cele două bilete de trimitere pentru că, desigur, avem nevoie de liste mari.

În ceea ce privește numărul concret de trimiteri la ginecolog în sarcină, de obicei eu și majoritatea colegilor mei medici de familie dăm în medie una pe trimestru, deci în total maximum trei trimiteri pe sarcină. Și le dăm doar dacă apar manifestări clinice de alarmă.

În final, consider că pentru situația dată nu e vinovată gravida și nici medicul de familie. Fiecare își apără drepturile sau pielea. Sunt doar două victime ale unui sistem medical bolnav, cu legi neclare, pentru ca pacienții să își urască medicii crezând ca este rea-voință, când, în fapt, este doar neputință.