COLAPSUL CREDIBILITĂȚII

Iată că, ceea ce părea a fi imposibil s-a adeverit. În România anilor postdecembrişti, oameni nevinovați au fost băgați la pușcărie, au fost distruși realmente ca personalități, fiind pe nedrept ”găsiți vinovați”, de cei care și-au construit un mod de operare bazat pe rea credință. Pe interese meschine, pe răzbunări politice, pe sete de putere cu orice preț, cu orice costuri, inclusiv cu cele pe care astăzi se cer a fi decontate, de această data în spiritul legii și nicidecum în disprețul ei.
Curtea Constituțională a României a fost pusă să judece un nou conflict de natură constituţională, privind Protocoalele secrete ale serviciilor secrete cu Justiţia. Acestea au fost declarate de CCR ca fiind ilegale.
Din acest moment începe sarabanda. Vânătoarea de vinovați, din care nu pot să lipsească inițiatorii politici ai acestui mecanism, atâta timp cât ea a implicat în semnarea actelor dovedite a fi ilegale, instituţiile de primă mărime ale Justiției, dar și ale serviciilor secrete. Astfel, s-a construit de mai bine de zece ani o morișcă a poliției politice care nu s-a oprit decât în momentul în care mărturiile venite din sistem au reușit să arunce în aer valorile fundamentale ale democrației, pe linia drepturilor și libertăților cetățenești.
Trebuie, de asemenea, să observăm cu ochii deschiși că societatea românească din 2019 este puternic polarizată între buni și răi, cu mențiunea că cei răi sunt totdeauna în cealaltă tabără, indiferent din ce parte privim. Dacă în spațiul politic această atitudine nu-și depășește scenariul, în partea cetățeanului imaginea este din ce în ce mai tulbure, din ce în ce mai confuză, astfel încât realitatea apare puternic deformată.
Și, poate, ne-am fi descurcat mult mai bine și mult mai direct dacă legea ar fi fost respectată ca lege, dacă toți ar fi fost egali în fața legii, dacă nimeni nu și-ar fi permis să o ignore și, mai ales, să o desconsidere.
Ei bine, cei care au avut această atitudine grobiană față de lege nu erau ”băieții de cartier”, infractorii de drept comun, ci oamenii aleși ca să ne reprezinte, oamenii care și-au asumat jurământul depus în fața poporului. Aceștia au funcții de lideri politici, de conducători ai instituţiilor statului de drept sau chiar de cei care au ocupat sau ocupă încă poziții importante în funcționarea Justiției, serviciilor secrete, ale țării. Vorbim astfel despre preşedinţii României, de la Traian Băsescu înspre zilele noastre. Vorbim astfel despre foștii și actualii președinți de Înaltă Curte de Casație și Justiție, despre directori de SRI, de la George Maior la Florian Coldea, de la Laura Codruța Kovesi la șleahta de procurori din subordine, din structurile DNA, care nu au ezitat să-și batjocorească semenii, dați pe listele incomozilor, a celor care trebuie eliminaţi din calea conducătorilor, fiind înfundați în pușcăriile mizere ale unor astfel de atitudini de ghetou, de gulag, de lagăre de exterminare. Comparația cu lagărele hitleriste sau cu cele sovietice nu este una gratuită sau disproporținoată, atâta timp cât motivația trimiterii deținuților în astfel de uzine ale morții avea ca motivare aceleași judecăți. Omul nevinovat devenea vinovat doar pentru că așa dovedeau probele de la dosar, recunoscute astăzi drept falsuri ordinare, fără nici o legătură cu drepturile și libertățile cetățeanului. Un om nevinovat, dintr-o dorință mizeră a celor care s-au ridicat deasupra legii pentru a fi ei Dumnezeu, este pur și simplu distrus ca om, ca personalitate, a cărei demnitate era măcelărită ziua în amiaza mare, în fața întregii țări, prin ”înfierări fără replica”, fără nici o posibilitate reală de a se apăra.
O astfel de stare a fost susținută în general de opoziția care a simțit precum un animal de pradă gustul sângelui, lăsându-se astfel anesteziată sau hămesită de șansa unică de a strânge de cât coaliția politică aflată la Putere, chiar dacă, cândva și personaje din actualul PNL erau ”trecute pe lista neagră”, fiind obligate să privească în ochi, pisica cu înfățișare de zombi, care i s-a arătat și lor, pe când apele erau încă tulbure, în ceea ce privește cine-și pleacă capetele și cine nu.
Trăim una dintre cele mai tensionate realități, în care vom fi obligați să ne facem singuri curat în casă, în timp ce Monica Macovei et. comp. Cristian Preda, Traian Ungureanu se dau de ceasul morții la acest sfârșit de carieră politică, rămânând în Istoria României ca pete negre, slinoase, cărora le este din ce în ce mai greu să-și afle ochii.
Oricum, vârsta și răutatea le-a săpat adânc fețele, transformându-le în brazde lăsate de inevitabilele obuze ce au căzut peste chipurile lor de fiecare data când înjurau țara care le-a permis să o reprezinte.
Greu, dar sigur încercăm să ieșim din colapsul credibilității noastre ca regim democrat.
ADI CRISTI