AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU

Îmbulzeală mare la electorat. Vremea nu prea ține cu candidații, atâta timp cât electoratul este ținut prizonier în case de vântul și de zăpada care se încăpățânează să fie prezente la dimensiuni de cod galben sau chiar portocaliu. Noroc cu televizorul, care ne mai salvează și pe unii și pe ceilalți. Astfel, putem să fim liniștiți, să ne supunem regulilor audiențelor  și să oferim noi spectacole de bun gust sau, mă rog, de gusturi dintre cele mai îndoielnice.

Și uite așa, domnul candidat, al câte unui partid înscris în competiție, apare pe micul ecran (care, vorba vine că e mic, dar la dimensiunile plasmelor actuale poți spune că privești la cinemascop) în dezbateri electorale pe teme de real interes. Vorbim despre programele electorale, despre sănătate, educație, economie sau, mult mai aproape de buzunarul cetățeanului, de locuri de muncă, protecție socială, majorări de salarii și, mai ales de pensii.

Aici este aici, în sensul că domnul candidat este în stare să placă telespectatorilor, după cum pune el problema în dezbaterea electorală sau să nu placă și atunci vai de mama partidului care l-a trimis la bătălie pe nefericitul nepregătit candidat. Când a fost vorba despre votul uninominal, toate prostiile rostite și susținute de candidați erau decontate pe numele lor și mai puțin a partidului care i-a adoptat. Când vorbim despre alegeri pe liste de partid atunci toate eșecurile candidaților sunt, în primul rând, suportate de partid, căci oamenii vor pune ștampila în interiorul dreptunghiului partidului, în care îl vom regăsi și pe nefericitul vorbăreț.

Cu siguranță că ochii sunt ațintiți pe candidații care ocupă pe liste locurile eligibile, în sensul de poziții câștigătoare. Este adevărat, există și în această identificare o anume doză de aproximare, ce nu are cum să scape surprizelor, evident date, în primul rând, de șocurile de ultim moment la care sunt supuse formațiunile politice, atât la nivelul evoluțiilor surprinzătoare, de ultim moment, cât și a gafelor monumentale, care nu au decât să prăbușească încrederea electoratului în acele partide. Acum, când am intrat deja în a doua săptămână de campanie electorală, nu cred că se mai poate schimba ceva esențial în opțiunea de vot a electoratului, într-atât încât să modifice radical rezultatul alegerilor, astăzi vizualizat doar pe o serie de analize sociologice. Este adevărat, de la un tur la altul (pe parcursul a 14 zile) mai sunt posibile astfel de anomalii (cum a fost anomalia Klaus Iohannis, care s-a trezit președinte fără ca să realizeze cum de s-a întâmplat ”minunea cerească”, dând vina doar pe social media, ceea ce nu prea are greutate în credibilitate).

Încă se mai poartă discuții despre toate alegerile lui Traian Băsescu, cel care a învins social-democrația de fiecare dată, din orice poziție, fără ca să aflăm adevărul gol-goluț. Pentru a prelungi cu încă o frază această abatere de la subiect, dar nu într-atât de mult, cred că DNA dacă ar descoperi cine este cel care a dus la falsificarea alegerilor, acel procuror ar fi un adevărat erou național. Este imposibil să credem că la parlamentare poporul votează într-un fel și la prezidențiale cu dușmanii sau, mă rog, cu adversarii politici. E ceva putred la Codlea… evident lângă Brașov.

Revenind la prezența în casele noastre a candidaților la alegerile parlamentare din 2016, de la 11 decembrie, sesizez că la dezbaterile electorale participă tot figurile vechi ale partidelor, pe posturile TV naționale, chiar dacă, liderii politici au tot spus că actuala clasă politică se va înnoi cu până la 80%. Ceea ce înseamnă că, de regulă, lista de participanți la această campanie este una ”cu vechi și cu noi”. Este adevărat, cei vechi sunt primii, după care urmează cei noi. Cu alt cuvinte mai dure, locurile eligibile au fost ocupate de cei vechi, iar cele lăsate la minunea Domnului au fost ocupate de cei noi (Sic!)

Sunt și excepții, la Iași, de exemplu: PSD, și PNL și PMP și ALDE și PRU au decis să arunce în luptă nume noi pe eșichierul politic, dar nu noi în domeniul fiecăruia de activitate. Poate de aceea, un contact direct sau prin intermediul emisiunilor de dezbateri electorale este cu atât mai necesar cu cât gradul lor de notorietate politică este aproape zero. Acești oameni noi, de regulă tineri și cu ambiții politice dintre cele mai frumoase, sunt necesari proiectelor de țară actuale, abordate de clasa politică, astăzi destul de anchilozată. Lângă acest prezent viitor partidele politice s-au îngrijit să păstreze și oameni cu o vastă experiență într-ale politicii, oameni care să fie în stare să preia din energia ”celor noi”, astfel încât dinamizarea vieții să nu ne ducă în prăpastie, ci pur și simplu plusul de energie să fie pus în folosul acelor proiecte de țară atât de necesare, dar care astăzi doar ne așteaptă. Va trebui să decidem încă o dată să scoatem țara din mocirlă și să o pune pe drumul cel bun. Așa să ne ajute Dumnezeu!

ADI CRISTI