POSTAȚI ÎN STAND BY

Ne mai vine o data rândul la socoteală. Mai suntem scoși la tablă să rezolvăm ecuația cu cine va câștiga alegerile europarlamentare, din 26 mai 2019. Deja ne pregătim ca după Florii să înceapă oficial campania electorală, la care participăm deja de când s-a aflat data alegerilor pentru Parlamentul European.

Acesta este o cutumă greu de stăpânit. Chiar dacă legea ne spune cât se poate de clar că o astfel de campanie nu poate să țină mai mult de 30 de zile, a treizecea zi fiind în ajunul votului propriu-zis, peste tot în țară, pe la toate partidele politice, se închid ochii și se acceptă așa zisele pre campanii, cu autorul cărora strategii partidelor încearcă diferite modele câştigătoare, Sondajele de opinii sunt cele mai căutate, urmărindu-se în special componenta lor publicitară, cu ajutorul căreia se pune ”la lucru” marja pozitivă a unui sondaj, marjă ce trece cu trei puncte procentuale peste pragul parlamentar.

Există un paradox al anului 2019, când toate partidele s-au arăta stinghere în debutul campaniei lor electorale, chiar dacă, spuneam că, startul a fost furat cu patru luni înaintea celui oficial. De fapt, bâlbâiala afișată s-a evidențiat prin întârzierea nepermisă, în regim de bâlbâială, a nominalizării celor 33 de candidați la europarlamentarele din 2019. PSD, PNL, USR, ALDE, PRO România, PMP, PLUS, UDMR, chiar dacă au început să facă praf pe scena politică a țării, nu s-au îngrămădit să-și personalizeze echipa. Au preferat să se agite, să își împroaşte cu noroi adversarii sau dușmanii, amânând sine die înfățișarea în fața electoratului. În cele din urmă, acest gen de ieșiri în piețele publice sau în sălile teatrelor (pentru cei mai pudici sau pentru cei mai puțin numeroși, unde o mie de persoane s-ar pierde într-o astfel de piață, dar a umple până la refuz o sală de spectacol – vezi strategia ALDE la Iași) a prins curaj astfel PNL se află deja la a treia ieșire în stradă, Craiova, Cluj, Constanța, pentru ca PSD să o pornească mai greu, chiar și pentru că, mitingul lor de la Craiova a întrecut ca număr de participanți pe toți liberalii adunați în cele trei localități enunțate. Dacă la întâlnirile cu simpatizanții liberali, Rareș Bogdan, ”liberalul de împrumut” al lui Ludovic Orban, s-a folosit de tonul la cântec dat de Klaus Werner Iohannis, acela prin care singurul strigăt de luptă nu poate fi altul decât acela care începe și care se termină cu ”Moarte, PSD!”, social-democrații lui Liviu Dragnea nu-și pun capul cu piticanjile galbene și disperate ale lui Ludovic Orban, un cetățean aflat într-o gravă suferință mentală, care nu  aude, nu vede, nu simte, fiind pur și simplu sedat de ura mortală față de ”ciuma roșie”. Preşedinţii au ei ce au cu balaurul și nu cu maimuțele. Cel puțin până acum, asemenea lui Făt Frumos, Liviu Dragnea începe lupta cu zmeul zmeilor, Klaus Werner Iohannis. Nu există discurs care să nu-l aducă în prim plan pe această ”canalie”, pe acest ”vierme”, pe lipitoarea care nu ezită să sugă sângele poporului roman, chiar și de la înălţimea înaltei sale demnități, aceea de președinte ales al României.  Mă simt obligat să subliniez ”ales” și nu numit, căci, din imediata noastră apropiere, se simte o mare escrocherie în aer, gândind că este al doilea mandate în care poporul roman s-a culcat cu un președinte ales și s-a trezit cu un altul. Așa s-a întâmplat cu Mircea Geoană versus Traian Băsescu, așa s-a întâmplat cu Victor Ponta versus Klaus Werner Iohannis. Chiar dacă, în al doilea caz, vorbim la figurat despre ”a doua zi”, prin prelungirea minunii în al doilea tur de scrutin, istoricii vor avea momente fierbinți atunci când legea le va da voie să citească tot ceea ce astăzi încă mai poartă sigiliul strictului secret.

Ni se tot reproșează că nu știm să jucăm cinstit. Nu știm să respectăm regulile jocului, mai ales atunci când privim la Uniunea Europeană ca la un fruct oprit, chiar dacă ni se povestește că suntem beneficiarii cu drepturi egale ca toți cei 27 de membri ai UE, atunci când ni se cere și nu când ni se dă.

Nimic din ce așteaptă cetățeanul nu s-a spus deocamdată. Un mucalit ar spune că nici nu avea cum să se spună așa ceva, atâta timp cât campania electorală nici nu a început legal. Or, acum, cine să mai creadă că se vor promite lucruri importante, care ar trebui să fie luate în seamă, fără ca să existe un cadru legal? Așa, în zilele acestea, s-au tot împuns Orban, Iohannis și cu Dragnea, în timp ce Rareș Bogdan s-a văzut folosit la încălzirea din aceste amicale, să vadă și el diferența dintre terenul de joc și galeria mass media, acolo unde l-a cuprins o data pandaliile, strigând ca din gură de șarpe împotriva colegilor săi de astăzi, liberali! O astfel de reacție nu poate fi nici a unui om politic, dar nici a unui jurnalist. E treabă de ofuscat cu batistă la piept.

În rest, suntem postați în strand by, să înceapă odată!

ADI CRISTI