SCRISORILE NESCRISE DAR TRIMISE DIN ȚARA SFÂNTĂ (IV)

Apă de ploaie

Apa

îţi mângâie gleznele

îţi ajunge până la coapse

se opreşte aproape de sâni

îţi trece de gât înspre buze

te acoperă ca o uitare:

Să fi intrat împreună în mare?

Apa

cuprinsă între mal şi catarg

este îmbrăţişarea în care

ne-am adâncit

amintindu-ne

de umilinţă prin patimi

şi de patimile umilinţei

Apă de mare, apă de ploaie.

Ţi-am descheiat pielea pe umeri

şi astfel ţi-am văzut

muntele pe care-l purtai

în spate

sub formă de Soare

îngrămădit în plăcerea

de a sta întinsă pe nisip…

pe acelaşi nisip folosit

la curgerea prin clepsidră

a timpului

fără ca trupul tău să simtă ceva

Doar vârsta ne întâmpina

în fiecare an

mai

neîndurătoare.

Mi-am comandat un poem

luându-mi libertatea de a alege

trupul de care să-l sprijin

pe această plajă

unde

doar noi doi vorbeam

limba iubirii.

ADI CRISTI