ÎN SPATELE UȘILOR ÎNCHISE

Ceea ce trebuia să se întâmple, iată, se întâmplă. Suntem în plină harababură. Un blocaj în care apare holograma neputinței, a lucrului făcut de mântuială. Guvernul PSD a fost dat jos, a fost izbit de pământ (până când și-a văzut fulgii) de o coaliție majoritară care, iată, nu se mai regăsește, pierzându-și majoritatea prin tot felul de pretenții lesne de înțeles. Ca într-un vis urât fosta opoziție este obligată să constate că tot în opoziție este condamnată să lucreze, atâta timp cât Guvernul strivit de moțiunea de cenzură încă este obligat să respire, să se miște și să asigure guvernarea țării, este adevărat, în limitele libertății cenzurate de mișcare. Guvernul PSD, în baza prevederilor constituţionale va rămâne la post până când Parlamentul va vota noul premier și noul guvern, cu programul lor de guvernare.
Situația este din ce în ce mai sensibilă și mai neclară atâta timp cât deja formarea noului guvern de către premiul ministru desemnat Ludovic Orban, alegerea lui Klaus Werner Iohannis, a scos din sacoșă tot felul de mai vechi răfuieli, de genul: V. Ponta – ”nu vom vota niciodată un guvern liberal condus de Ludovic Orban” Călin Popescu Tăriceanu _ ”Nu vom vota un guvern care își propune desfiinţarea Secţiei Speciale de anchetare a magistraților” , Kelemen Hunor – ”Nu vom vota guvernul care își propune modificarea legii alegerilor primarilor în două tururi de scrutin”, Într-un final putem constata că din celebra deja majoritate a opoziției de 238 de voturi s-a ales praful și pulberea. Praful pentru a ne intra nouă în ochi și pulberea pentru a asigura acele focuri de artificii, care să mascheze eșecul printr-o penibilă sărbătoare a alternanței la guvernare.
Vinovatul principal pentru aruncarea țării într-un astfel de haos nu poate fi altul decât președintele României, cel care a ignorat Constituția, supralicitându-și orgoliul său rănit de PSD pe întreaga perioadă a celor trei ani de guvernare, cu obrăznicii ce nu au fost compatibile cu educația sa de soldat fidel al disciplinei și a pasului cu pas, a lucrului bine făcut pentru a se ajunge temeinic la ”al doilea pas”.
Și-a dorit cu tot dinadinsul să aibă ”guvernul său” și, cum o astfel de jucărie nu a fost pusă încă în vânzare s-a străduit să și-o ia de pe piața neagră.
Astfel, a reușit să dea din coate, să tragă sforile la capetele cărora erau legați Ludovic Orban și până la Călin Popescu Tăriceanu, un personaj politic care nu a mai rezistat în buna înţelegere pe care a avut-o timp de mai bine de trei ani cu PSD, partid pe umerii cărora ALDE, partidul său, a învățat să meargă în politica parlamentară, reușind să intre la guvernare, chiar dacă electoratul l-a evaluat în jurul procentului cu o cifră, desenându-i sub semnul său electoral acea buturugă mică, ce s-a dovedit, și de această dată, o piedică nefastă pentru carul mare al PSD.
Trădarea a ajuns să fie pe scena politicii românești și nu numai fundalul ce asigură spatele întâmplărilor din categoria ne mai auzite și ne mai văzute, dar posibile într-o lume de-andoaselea.
Această realitate ascunsă de ceața deasă a întâmplărilor imposibile face și mai grea pătrunderea spre adevăratele intenții ale celor care astăzi, chiar dacă și-au cumpărat bilete al inclusiv într-un guvern de cinci stele, sunt nevoiți să stea cu bagajele pe stradă și să mănânce la cantina de ajutor social, atâta timp cât Palatul Victoria încă este ocupat la bărbați, dar și la femei.
Lipsa de cvorum, dar și a votului pentru trecerea noului guvern prin Parlament ne-a adus la această situaţie jenantă a lucrului prost făcut, de această dată, semnat la autori de însuși Klaus Werner Iohannis, cel care a recunoscut de unul singur că țara acum se află într-o criză politică. Oare cine a produs această criză politică când totul este blocat de trei luni, când actualul Guvern PSD nu mai poate funcționa din lipsă de miniştri și mai ales datorită încălcării Constituției de către însuși Klaus Werner Iohannis în calitatea sa de președinte de țară. Oare încălcarea Constituţiei nu este o gravă infracțiune? Cum de mai îndrăznețe infractorul Klaus Werner Iohannis să mai ceară din nou votul pentru un nou mandat la Cotroceni? El cere, pentru că așa îi este obiceiul, doar să ceară, dar mult mai grav ar fi ca noi, poporul, să-i dăm șansa de a ne mai chinuie încă un mandat, așa cum am preferat să ne lăsăm batjocoriți de acel ”președinte jucător”, descoperitul Petrov, cu numele său de cod civil Traian Băsescu.
Oare pe Klaus Werner Iohannis cum îl mai cheamă? Cum i se mai spune în spatele ușilor închise, acolo unde continuă să fie jucată soarta poporului român?
ADI CRISTI