24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
CORONAVIRUSAȚII
Privesc strada pustie
Înspre crematoriul orașului…
Un deșert desenat stingher
Cu dunele
imaginate din pete de moarte
Încerc să-mi aflu urma pașilor
și constat că florile se scutură
înaintea căderilor de frunze
cum moartea ar fi procesată
înaintea nașterii.
Vorbesc fără cuvinte, fără sunete
asemenea unui concert la trompetă
fără muștiuc
Un sâsâit de șarpe îți iese din sân
Cum mai ieșea cândva răsăritul
De sub trupurile noastre tăvălite
Suntem păzitorii singurătății
Ai prizonieratului între patru pereți
Fără formele definitive ale condamnării
Pur și simplu trebuie
Să lăsăm viața să treacă pe lângă noi
Doar ca să ne mințim că trăim
Că rămânem în viață
Fără ca aceasta să mai însemne ceva
Sau altceva decât
rezistența copacului asuprit de furtună.
ADI CRISTI
