„Pe din afară-i vopsit gardul
Și înăuntru-i leopardul”
Cade inima din palme
și palmele mă scutură pe trup
Văd cum se-ntinde zgura peste chip
și cum din mine părți de trup se rup
E taina care ne păzește,
și ne aduce-n dimineți leproase
se rupe hălcile de carne arsă
și din cădere munți
de oase
”Veniți, privighetoarea cântă
și liliacul a înflorit”
Se caută muțenia care cuvântă
și taina ce a amuțit
veniți, tăcerea e de aur
iar din durere se ridică schit.
„Pe din afară-i vopsit gardul
Și înăuntru-i leopardul”
O mână mângâie tăcerea
Prin vene trece sângele-nestat
se caută căderea din durere
și restul țipă van
deposedat.
ADI CRISTI