Sună din shofar chemarea

și lasă turma să se adune

să treacă drumul prin copite

Aer să treacă peste strune

În locul firului de iarbă

a existat fir de nisip

când apă nu a fost în blid

setea avea de cucerit

Te-ai ridicat din groapă în picioare

apoi pe Munte,

pentru ca, într-un final,

să fii recunoscut

în fumul negru din furnale

Păpușa rătăcește încă

printre sandale și ghetuțe

lacrima ta păzind-o de cuptoare

în inimi blânde și desculțe

Păpușa avea fața ta

noapte spălată și lipită

Coșmarul stelei cu cinci colțuri

întins în patul pus pe plită

Păpușa a trecut prin viață

iar tu ai strâns grămezi de pluș,

de piele – cusută cu ață

și un mormânt deschis

în hohotul de plâns.