Vioara

spânzură de liniște o notă

dictat e țipătul sfâșietor

din aer ne atacă întrebarea
dacă suntem zidiți în viitor

Vioara plânge…

Plângerea din noi

sfâșietoare sună-n asfințit

Înghesuiți unul în altul, goi

lovim în somnul dezvelit

E aerul mai greu decât  metalul

mai greu

decât e sângele ce curge

prin venele rămase în picioare

prin rana care moarte plânge

Vioara tace, moartea tace

Alături ghem de trup e piatră

O lumânare nu ne lasă-n pace

Când flacăra

e-o lacrimă mai aspră.