Paratrasnet

Bunica mea

Avea o privire blândă

ca rugăciunea inimii

chiar dacă ea se închina la ai ei

 

Știa să fie dreaptă

și neiertătoare

cu cei care-i furau munca istovitoare

 

Era

înainte de toate

întruchiparea vorbei de duh

fără ca Sfânta Treime

să se așeze la masă cu ea

 

Vorbea o singură dată

și mai apoi tăcea

înconjurată de gesturi și semne…

 

În inima mea

se desena apăsat

cât să-mi scrijelească memoria

și amintirea

păstrătoare în viață

a celei ce a fost îngropată

într-o zi anonimă

de multă lume uitată

 

Erau vremuri

în care țineai minte

doar data chenzinei, cartelei …

și alte câteva cuvinte

 

Bunica mea

s-a dus atunci pe jos în cimitir

de unde o aștept

să îmi aducă mir

(sfântă fiind, avea ceva relații

cu care se descurcă de generații).

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also
Close
Back to top button