ATENŢIE, SE ÎNCHID UŞILE

Adi Cristi

Există deja o marotă care ne plasează în zona „celor legaţi de mâini şi de picioare”. Suntem numai buni de pedeapsă dacă asupra noastră este aruncată acuzaţia ce descoperă în acţiunile noastre intimidarea justiţia. Paranoia aceasta este dusă până la maxim, mai ales când autorii anumitor comentarii, de altfel de bun simţ, au şi responsabilităţi în administraţia centrală, cum ar fi persona primului ministru sau a ministrului Justiţiei.

Influenţarea Justiţiei nu are nimic comun cu nevoia unor evaluări corecte, făcute chiar şi împotriva unor acţiuni pe care anumiţi procurori şi le-au propus să le întreprindă dacă aceste strategii de anchetă au fost construite prin încălcarea flagrantă a legii. Evident, ancheta aplicată asupra acestor infractori o poate face doar o  direcţie de control a Consiliului Superior al Magistraturii, direcţie care, de cele mai multe ori, tace şi se face că, în timpul somnului ei, „nu s-a întâmplat nimic deosebit” în perimetrul Justiţiei române. Poate şi de aceea, în lipsa unei reacţii imediate, din partea celor îndreptăţiţi să o facă, premierul Victor Ponta s-a simţit dator să pună lucrurile la punct, în matca lor firească, astfel încât reacţia sa să poată dezamorsa o bombă socială, ce era pe punctul de a exploda în faţa autobuzelor aduse de procurorii şi poliţiştii ce anchetau cazul de corupţie de la Liceul Dimitrie Bolintineanu. Faptul că, inabilitatea procurorilor şi în acest caz a enervat la maxim masa de părinţi din faţa liceului, în momentul în care au văzut cum copiii lor sunt „încărcaţi în autobuze” pentru a fi duşi la Poliţie, a fost un punct tensionat la maxim ce trebuia dezamorsat de o intervenţie de maximă autoritate, atâta timp cât procurorii şi poliţiştii au reuşit să se faulteze reciproc, atunci când unii spuneau (poliţiştii) că au fost emise mandatele de aducere (fără ca cineva să fi fost citat la audieri), iar ceilalţi (procurorii) că nu s-a întâmplat aşa ceva. Era momentul să intervină acea autoritate care ar fi putut atenua tensiunea ce putea să atingă aceleaşi grade de intensitate pe care a atins-o episodul cu medicul Arafat, în momentul în care Traian Băsescu l-a provocat pe nedrept. Atunci ţara s-a aprins, furia cetăţenilor ajungând să-i dea prima lecţie preşedintelui neînvins până atunci. De această dată, suportul tensiunii create era la fel de profund, atâta timp cât se consumase deja îmbrâncelile din ce în ce mai violente între părinţi şi forţele de ordine, în spatele cărora săreau la bătaie şi procurorii, să se simtă şi ei utili, poate.

Victor Ponta nu a anulat dosarul, nu a intervenit la urechea procurorului, a declarat pur şi simplu că acţiunea în sine a poliţiei, coordonată de procurorul de caz, a fost una deplasată şi, mai ales, în afara legii. Dacă ar fi fost o reacţie imediată a CSM sau a Ministrului Justiţiei, sub autoritatea căruia îşi desfăşoară activitatea procurorii şi judecătorii, poate Victor Ponta nu s-ar fi simţit obligat să clarifice anumite ambiguităţi lăsate în „coadă de peşte” de purtătorii de cuvânt ai celor două instituţii.

În acest culoar îngust, în care nu ai cum să te mişti fără ca să atingi zidurile, apare şi ţaţa Macovei şi dă din nou o ţipuitură, să audă întreaga Europa, cum din nou Victor Ponta „se amestecă în treburile interne ale Justiţiei”, intimidând-o. Monica Macovei devine, astfel, un pericol social. O scăpat din spitalul de specialitate, fără a fi strânsă de pe stradă, lăsată de una singură să ne pună în pericol siguranţa personală, dar şi securitatea naţională.

Încă devine foarte ciudată această relaţie dintre ce se întâmplă la DNA, SRI şi Palatul Victoria, atâta timp cât, nu putem să ne facem că nu vedem cum Victor Ponta este din ce în ce mai des scos la tablă, pe diferite motive şi bileţele, strecurate pe sub uşă la Palatul Cotroceni. După bacalaureat se pare că urmează admiterea. Atenţie, se închid uşile!