CINE URMEAZĂ

Adi Cristi

Ne luptăm în continuare cu Soarele. Cu prea mult Soare, excesul de căldură care pur și simplu ne-a scos limba de-un cot de sete, secetă și aer irespirabil. Se pare că, de această dată, am ajuns la ”fundul sacului” caniculei. Meteorologii ne spun că, din analizele lor, aceasta poate fi ultima săptămână de caniculă din 2015. La anul cine mai știe câtă caniculă vom avea de îndurat pe cap de supraviețuitor, dacă ar fi să ținem cont și de metafora excesului de căldură, ce nu va evita să ne cucerească în 2016, an destinat a fi unul agitat, animat, activat de sursa caracterului electoral, care ne va scoate din nou din casă, pentru alegerile locale și generale. Ieșim sleiți din această vară. Storși, livizi, cu mișcări robotizate. Peste tot în jurul nostru se strigă: Apă, apă, vrem apă! chiar dacă acest substantiv poate fi înlocuit cu: Voturi, voturi, vrem voturi! Toți așteaptă toamna. Acest anotimp, teoretic plasat în calea frunzelor căzătoare, a zilei recoltei, mustului și a pastramei, propune, la nivel publicitar deocamdată, tot felul de respirații gură la gură, reanimări spectaculoase, de moțiuni de cenzură, de schimbări de majorități politice și de guverne. Se pare că, lumea politică este o lume paralelă cu lumea reală, cu spațiul în care poporul trăiește, în care responsabilitățile sunt, mai mult sau mai puțin, asumate. ”Vrabia mălai visează” își recompune înfățișarea în strigătul de luptă al Alinei Gorghiu: ”La toamnă vom depune o moțiune de cenzură și vom da jos acest guvern nelegitim” (sic!) Deja încep să apară, în acest context, tot felul de burse în care sunt vehiculate sume pentru care un parlamentar ar fi în stare ”să se prostitueze ideologic în favoarea unui alt partid politic”. Nu spun că astfel de capcane nu sunt reale, că moralitatea în politică nu este în continuare o neprihănită curvă de bulevard. Chiar și acest strigăt isteric al Alinei Gorghiu are ceva din miza unui scenariu decupat din filosofia picăturii chinezești, ce și-a demonstra forța spargerii stâncii de granit. Duduie duduia, cu o stridență greu de ignorat, de pickhammer turat la maxim, această temă, alternând nevoia stringentă ca Victor Ponta să-și da demisia cu iminenta schimbare a majorității parlamentare, în această toamnă. Dacă nu se întâmplă schimbarea în toamna anului 2015, atunci nici nu se va mai întâmpla ceva până după alegerile din 2016. În eventualitatea în care actuala majoritate parlamentară va câștiga alegerile locale, din vara anului 2016, cu siguranță că alegerile generale din toamna  vor fi organizate tot de acest guvern. Visul legitim al opoziției de a-și imagina ajungerea la putere, chiar și în spații ireale, este un drept al celor care se pregătesc să devină o alternanță la guvernare, mai ales pentru situații în care guvernarea greșește, nu-și respectă promisiunile electorale, nu reușește să fie utilă țării, în general, și cetățenilor ei, în special. Or, acest peisaj este străin prestației guvernului Victor Ponta în acest mandat. Putem spune, chiar, că acest guvern este singurul de după decembrie 1989 care reușește să-și respecte, înainte de termen, contractul social, pe care majoritatea politică, ce a câștigat alegerile din 2012, l-a semnat cu electoratul ce a mizat pe programul electoral al USL, program care a rămas să fie dus la îndeplinire, chiar dacă, din corpul inițial al USL, liberalii din PNL au evadat și s-au alăturat PDL, celor care, prin prestația lor antiromânească, au forțat nașterea USL.

Acum, liberalii lui Vasile Blaga, Cătălin Predoiu, Adreian Videanu, Radu Berceanu, Emil Boc, îmbrățișați până la fireasca flaturație cu Alina Gorghiu, Ludovic Orban, Sorin Frunzăverde, Marian Petrache, Teodor Atanasiu, vor să primească ”guvernarea la cheie” din mâinile ușor tremurând, dar protectoare, ale lui Klaus Iohannis.

Nici acum Alina Gorghiu nu are dreptate, oricât de indulgenți am încerca noi să fim. Motivația votului pentru moțiunea de cenzură, pe care o pregătește pentru la toamnă liberalii, este dacă nu absurdă, cel puțin ireală. Spune Alina de Fier a liberalilor, ”guvern ilegitim”. Pardon. Cum să fie ilegitim un guvern ales de o majoritate politică de 70% în Parlamentul României? Cum să fie ilegitim guvernul condus de Victor Ponta când nici o moțiune de cenzură, depusă în cei trei ani de guvernare, nu a reușit să treacă, scorul obținut la vot, demonstrând o puternică susținere parlamentară a guvernului? În acest ”dans la bară”, pe care liberalii îl execută în ultimul timp în jurul guvernului Victor Ponta, există osificată ura și disprețul pe care foștii pedeliști, reprimiți sub plapuma liberalilor, colorați în populari europeni, la cererea expresă a lui Traian Băsescu.

Marea confuzie născută din forțata apropiere a votului de la prezidențiale de votul politic va produce practic decimarea actualilor liberali. În 2016 s-ar putea să asistăm la o nouă dispariție de pe scena politică, după modelul PNȚCD. Cine urmează? Poate el, poate el sau poate PNL?