#REZIST AZI ȘI MÂINE… DE LA CAPĂT

Este sănătos pentru o democrație viabilă să existe proteste ale societății civile față de posibile derapaje politice ale celor care ne conduc. O astfel de reacție este una sănătoasă, necesară și imposibil de ignorat de cei care sunt obligați, prin contractul social semnat cu alegătorii, să fie atenți la interesul general, interes pe care ei și l-au asumat în momentul în care au decis să se afle la dispoziția cetățeanului.

Această postură de ”a fi la dispoziția cetățeanului” ar trebui înțeleasă ad literam, precizându-se capacitățile fiecărui ales de a servi interesele celor mulți, într-o ordine de priorități definită de programele electorale ieșite câștigătoare, în urma alegerilor la care face referire arhitectura politică a momentului.

Reacția străzii este de fapt acel instrument de măsurare a feed back-ului generat de aplicarea pe viu a programelor de guvernare, stabilind corecțiile necesare pe care conducătorii le-ar putea face (sau ar trebui să le facă), prin evaluări corecte ale suportabilității de către popor a acestora.  Este ca și cum un medic și-ar propune o incizie ”pe viu”, gândind că recuperarea pacientului s-ar face mult mai ușor, în condiții mult mai avantajoase recuperării postoperatorii, lansându-se în efectuarea acestui tip de intervenție invazivă, astfel încât să constate în timp real că pacientul său nu rezistă durerii, provocând pagube directe și colaterale, greu de anticipat.

Iată cum, prevenția nu a fost folosită corect. S-a dorit o recuperare fără probleme, fără a se ține cont de ce se poate întâmpla cu pacientul, în timpul intervenției chirurgicale, chiar dacă acesta și-a dat semnătura că este de acord cu protocolul imaginat de medic. Această trimitere mă obligă să revin la situația comparată, de la care am pornit raționamentul,  la protestele de stradă față de o decizie a clasei politice, luată, este adevărat, prin reprezentaţii ei legali, cei care au câștigat votul majoritar, cei care sunt îndreptățiți să ne reprezinte în structurile puterii și să ia decizii în numele nostru.

Nu putem să invocăm tot timpul, în alb, votul care a construit majoritățile conducătoare, așa cum nu putem ignora acest vot, el stabilind de fapt regula jocului, până la viitoarele confruntări electorale.

Avem nevoie de un arbitru, avem nevoie de o instanță care să reușească să umble la acordul fin, întru armonizarea tensiunilor sociale, de cele mai multe ori scăpate de sub control, favorizând astfel escaladarea ”ordinii și disciplinei” de către cei care militează pentru legalitate (și mă refer exclusiv la cei care ies în stradă să apere legea și instituţiile ce au în gestiunea lor respectarea acesteia).

Ieșirea în stradă a ajuns astăzi să fie ultima soluție a unei ”societăți civile” specializată deja pe anumite comenzi, cum ar fi refuzul legii grațierii sau a altor legi ce privesc funcționarea Justiției, cu atât mai mult cu cât în acest domeniu au apărut, în ultimii ani, cele mai grave eșecuri ( a se citi achitări), cele mai șubrede structuri de rezistență, ce au permis prăbușiri succesive ale încrederii populației în cei ofertați de lege ca fiind garanții adevărului și ai dreptății!

A protesta în stradă este liber, chiar și un protest spontan, dar acest ultim protest nu poate fi spontan de câteva luni. Tu, protestatar deja de serviciu, ai nevoie de autorizație, ai nevoie de declinarea conducătorilor, de stabilirea respectării unor reguli privind desfășurarea protestului, limitat fiind în timp, spațiu și mai ales în natura revendicărilor, astfel încât să nu te trezești protestând în fața Guvernului, de exemplu, (că-i mai aproape de casă), când revendicările pe care vrei să le strigi sunt de competența Parlamentului).

Nu poți să reclami o ilegalitate sau o prevedere ”strâmbă” a unei legi, încălcând legea la rândul tău. Da, ”#rezist”, dar nu oricum, nu doar în condițiile pe care eu, ”#rezistentul” doresc să le impun, de această dată cu forța, ocolind de fapt dezbaterea și la urma urmei votul nu a 10.000 de demonstranți și a milioanelor de votanți care au ales o anumită cale de urmat. #Rezist azi și mâine… de la capăt.

ADI CRISTI