PE UNII EȘECUL NU-I STIMULEAZĂ, ÎI ÎNDOCTRINEAZĂ

Adi Cristi

Prima oară dacă ți se întâmplă să greșești ești scuzabil. A doua oară ești în stare să dai vina pe o coincidență nefastă. A treia oară trebuie să pleci acasă, de oriunde ai fi sau te-ai afla, pentru că nu mai poți ocoli certitudinea că ești prost.

Nu vorbim aici și acum despre limbajul neacademic, ci pur și simplu definim realitatea crudă și neiertătoare. Mai prost decât prostul este tâmpitul. Aceasta ar fi stadiul celui de-al patrulea timp, stadiu care te plasează în zona clinică, zonă pe care legea, paradoxal, o protejează scoțând-o din regimul responsabil. Nu mai ești pedepsit dacă legea te găsește vinovat de încălcarea ei sau pur și simplu faptele tale se răsfrâng împotriva intereselor comunității.

PNL a sărit de pe plajele lumii direct în Parlamentul României, aruncându-se, cum o mai fac bezmeticii, într-o sinucigașă moțiune de cenzură. A patra moțiune de cenzură, a cărei finalitate nu poate decât să demonstreze lipsa de discernământ a liderilor PNL sau a celor care tot încearcă să inducă teme false pe scena politică (de parcă ar fi adepții statornici ai unor dezinformări și promovări de teme false, ce nu au absolut nici o legătură cu fața reală a timpului prezent, vine astăzi și ne demonstrează că nimic din ceea ce se joacă nu este piesa adevărată, producția care ne reprezintă interesele, pasiunile sau nevoile stringente ale timpului.

Din nou calculul matematic dă bătăi de cap Alinei Gorghiu și lui Vasile Blaga, cărora le provoacă nu numai dureri de cap, cât mai ales o descalificate profundă în ceea ce privește capacitatea amândurora de a conduce un partid cu morgă de alternanță la guvernare. Au ajuns să creadă în gesturi paranormale, atribuit Justiției, cu ajutorul cărora să provoace numere de hipnoză cel puțin, astfel încât teleportarea lor la Putere să devină o stare firească, chiar dacă motivul lor declarat chiar prin temea celei de-a patra  moțiuni de cenzură este” lupta până la moarte cu Victor Ponta!” S-a ajuns să se ceară credibilității să decidă: ori Victor Ponta, ori România. ”Alege între România și Ponta. Demite-l pe Victor Ponta!” este cel mai penibil titlu pe care o minte, fie ea și ”întârziată” ar fi putut să-l scornească.

De regulă acest instrument politic, perfect constituțional, este folosit atunci când prestația guvernamentală nu mai are în obiectivul ei interesul național, soarta poporului român, așa cum s-a întâmplat în anii 2010-2012, atunci când USL a găsit în cele din urmă instrumentul politic necesar scoaterii de la guvernare a celor două guverne pro-băsiste, guverne care pur și simplu au condamnat la moarte poporul român. Nici Emil Boc și nici Mihai Răzvan Ungureanu nu au dat seama pentru fapte lor, care au batjocorit și umilit un întreg popor, doar pentru că Traian Băsescu trebuia să joace așa cum îi cânta Angela Merkel, după modelul momentelor artistice ale lui Stalin dictate lui Nikita Hrusciov, cel care, mai târziu, după trei ani de la moartea lui Iosif Visarionovici Stalin, zis Tătuca, a divulgat crimele abominabile contabilizate la peste 50 de milioane de vieți omenești e care georgianul nu a ezitat să și le asume exclusiv pentru destinul său.

Liderul PSD, Liviu Dragnea,  spune fără nici o ezitare, după întâlnirea forumului central al partidului: „Noi am luat o decizie politică acum și cred că parlamentarii noștri nu vor susține moțiunea de cenzură. Astea sunt proceduri de care se ocupă liderii de grup”. În aceeași logică simplă și greu de ignorat reacționează și Gabriel Oprea, viceprim-ministru în Guvernul Ponta: ” Poziția UNPR rămâne neschimbată, suntem un partid serios, care ne ținem de cuvânt, pe ea cred că am crescut în ultimul timp, în încrederea românilor. Sprijinim, și cred că este de bun simț, coaliția, Guvernul din care facem parte și îl sprijinim pe președintele Iohannis pe problemele de securitate națională”.

Chiar dacă, de această dată, Gabriel Oprea încearcă să mai transmită două mesaje colaterale, principalul mesaj, care contează azi, este acela că UNPR va vota împotriva moțiunii de cenzură, a patra încercare jalnică a PNL de a da jos un guvern, care și-a făcut datoria față de țară și, este adevărat, mai puțin față de carierismul inventat de Vasile Blaga, Gheorghe Fluture și de ceilalți ciraci ai lui Traian Băsescu, regăsiți azi cu tot cu bagaje pe marginea drumui în așteptarea Mișcării Populare (să treacă pe lângă ei pentru a se urca din mers) sau așteptând răbdători în interiorul PNL să-i încalece pe liberalii rămași lângă fustița Alinei Gorghiu.

De această dată, Gabriel Oprea punctează pentru soarta UNPR, admițând că imaginea partidului este percepută corect de către  alegători, trasându-le chiar o linie ajutătoare, cu afirmația asumată de liderul UNPR: ”suntem un partid serios, care ne ținem de cuvânt, pe ea cred că am crescut în ultimul timp, în încrederea românilor”. Mai mult, Gabriel Oprea nu ezită să-și reafirme poziția sa specială, față de președintele Klaus Iohannis, chiar dacă această poziție intră în contradicție cu poziția PSD: ”îl sprijinim pe președintele Iohannis pe problemele de securitate națională”

ALDE, prin glasul lui Călin Popescu Tăriceanu, a fost și mai direct și mai lipsit de variante ajutătoare tăind orice punte de dialog pentru o eventuală ”trecere în dincolo„: ”Nu dialogăm pe nici o temă cu Alina Gorghiu și cu Vasile Blaga”.

Se pregătește un nou eșec al PNL, chiar dacă mitingul anunțat de Vasile Blaga încă nu a fost anulat, așa cum a reacționat la eșecul celei de-a treia moțiuni de cenzură.

Pe unii eșecul nu-i stimulează, îi îndoctrinează.

ADI CRISTI