CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS

Adi Cristi

Zilele Recoltei Editoriale, ediția a III-a, ce se desfășoară în acest final de săptămână în Parcul Copou, încearcă să pună accentul pe nevoia de lectură, nevoia de carte, nevoia de educație prin conectarea la cea mai puternică sursă a culturii, cartea.

Cele 12 edituri, asemenea celor 12 apostoli, prezente la această ediție în cadrul ZRE, reprezintă tot atâtea invitații la lectură, de această dată la o lectură profundă, temeinică, de pe urma căreia cititorul are cu ce să se aleagă. Fiecare este o provocare, este o șansă în plus la construirea acelui reflex care te obligă, la modul imperativ, ca, după citirea unei cărți, să întinzi mâna spre următoarea carte, folosindu-te instinctiv de îndemnul: ”alta la rând”.

Cartea poartă cu sine mai mult decât sloganul ”cine are carte, are parte”. Un astfel de refugiu ține mai mult de superficialitatea suprafețelor viu colorate, de efect, gata oricând să strălucească chipuri și interese. Cei care au această chemare (sau acest blestem), de a se lăsa întovărășiți de toate cărțile lumii, sunt de fapt cei care reușesc să construiască viitorul la timpul prezent. Este adevărat cu cât reușești să știi mai mult, cu atât îți dai seama cât de puțin știi sau după cum ne confirma Socrate: ”știu că nu știu nimic”.

Cartea nu se rezumă a ne fi doar un prieten de nădejde, unul care nu are cum să ne trădeze sau să ne folosească pe moșia intereselor ei, atâta timp cât ea  reușește să ne pună în situația de a ne autoevalua în tot ce facem, de a judeca prin prisma valorilor universale, ce poartă în esențele lor proba verității a vieții noastre cele de toate zilele.

Să mai spunem că profunzimile devoalate prin pagina de carte  au forța necesară de a întreține un foc rebel sau o stare de spirit, o primă alfabetizare a celor care recunosc că a ști nu este tot una cu a-ți fi suficient, atât cât ai reușit să aduni la un moment dat. Solomon Marcus, de exemplu, la cei 90 de ani ai săi nu ezită să învețe, nu ezită să navigheze în spațiul online cu aceeași ușurință cu care a învățat să caligrafieze literele, cu peniță claps, uneori din lipsa tocului legată la un capăt de creion cu ață de papiotă.

Cartea, pentru a reveni la ea, este personajul principal, timp de trei zile în parcul Copou, într-o încercare de prezentare a ceea ce se mai tipărește în Iași. Editurile ieșene: Junimea, Timpul, 24:ORE, Alfa, Princeps multimedia, Publisher, Vasiliana, Demiurg,  Editura Universității Apollonia, Editura Universității de Medicină Gr.T. Popa și Editura Universității Al. Ioan Cuza, au reușit să aducă un nou omagiu cărții, care  poate fi înnobilată cu versurile argheziene, poezia Ex libris, adunată în Cuvine potrivite și apărută la începutul secolului XX, în anul 1927.

Tudor Arghezi aducea astfel un omagiu cărții și oamenilor care s-au dedicat ei.

”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / Încet gândită, gingaş cumpănită; / Eşti ca o floare, anume înflorită / Mâinilor mele, care te-au deschis. / Eşti ca vioara, singură ce cântă / Iubirea toată pe un fir de păr, / Şi paginile tale, adevăr, / S-au tipărit cu litera cea sfântă. // Un om de sânge ia din pisc noroi / Şi zămisleşte marea lui fantomă / De reverie, umbră şi aromă, / Şi o pogoară vie printre noi. // Dar jertfa lui zadarnică se pare, / Pe cât e ghiersul cărţii de frumos. / Carte iubită, fără de folos, / Tu nu răspunzi la nicio întrebare”.

Acest imn închinat cărții este cu atât mai prezent astăzi, cu atât mai viu, cu cât schimbarea suportului cărții provoacă o îngrijorare pentru unii gravă, pentru alții nu mai mult decât aceea pe care starea de prevenție o impune. Avem deja audio-book-uri, cu opere literare, fie în lectura autorilor, fie în lectura marilor artiști ai limbii române. Editura Princeps multimedia  din Iași a editat deja 15 astfel de audio-book-uri cu mari scriitori și mari actori români. Tot în această ediție a ZRE găsim Biblia de la 1688 (prima Biblie tradusă în limba română), într-un proiect major, de 23 de volume, lucrare coordonată de Prof.univ. dr. Eugen Munteanu și apărută la Editura Universității Al. Ioan Cuza. Să mai amintim și cartea omagială Nemoianu 75, scoasă sub sigla editurii Timpul, dar și ”Apocalipsa după Stalin” semnată de Gică Manole. Cu siguranță că o vizită în Parcul Copou și de această dată vă poate oferi o lecție de cultură, prezentată într-un situl prietenesc, amical dar și atunci când subiectul îl impune, în tonul precis și academic al lucrurilor serioase făcute până la capăt.

”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / Încet gândită, gingaş cumpănită; / Eşti ca o floare, anume înflorită / Mâinilor mele, care te-au deschis. / Eşti ca vioara, singură ce cântă / Iubirea toată pe un fir de păr, / Şi paginile tale, adevăr, / S-au tipărit cu litera cea sfântă”.

ADI CRISTI