24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
În timp ce preşedintele Traian Băsescu nu ezită nici un moment să ne convingă de neamestecul său în agenda de lucru a Justiţiei, în fiecare zi tot mai multe „coincidenţe” vin să explice, pe înţelesul tuturor, care este mecanismul după care funcţionează relaţia „independentă”, preşedinte – procuror. Fără telefon, nici măcar cel cu „firul scurt”, fără scrisorele, de genul bileţelelor pierdute de Elena Udrea, pe când era consilier de stat la Preşedinţie, fără ascunzişuri şi mesageri secreţi. Totul la vedere, folosindu-se de formula „legiferată” de CCR, „e şi preşedintele om şi, ca toţi oamenii, are şi el dreptul la opinii personale”, opinii ce nu au cum să intre în conflict cu prerogativele prezidenţiale, acele reglementări, care nu-i dau dreptul la partizanate politice sau la imixtionarea activităţii celorlalte puteri ale statului, decât în limita competenţelor funcţiei prezidenţiale.
Acest tip de comportament a făcut posibilă dictarea sub formă de „temă pentru acasă”, în faţa camerelor de luat vederi ale televiziunilor de ştiri (în special) a agendei de lucru de a doua zi a procurorilor DNA. După astfel de ieşiri televizate, fie din faţa garajului, fie de la pupitrul prezidenţial, din Palatul Cotroceni, ca prin minune, definind astfel „culmea coincidenţei”, procurorii DNA purced la drum, chiar dacă ei ar fi trebuit să bată ţara-n lung şi-n lat, vânând pe marii corupţi ai ţării, de regulă din categoria celor care l-au supărat de preşedinte.
De la Chestor la Procurorul General al României, fără deosebire de origini sociale, studii, sex. Deasupra capului tuturor flutură ameninţarea „nu este bine domnule chestor”, ameninţare ce joacă rolul final de „punct ochit, punct lovit”, evident în corul bocitoarelor că, vezi Doamne, nu este vorba de subordonarea politică a justiţiei, ci doar de o simplă şi nefericită coincidenţă.
Astăzi, din nou începe joaca de-a declaraţiile băsesciene, de această dată victima fiind chiar premierul Victor Ponta, căruia i se pregăteşte ceva, ceva ce ţine de privatizarea CFR Marfă, privatizare impusă de FMI şi de Comisia Europeană, contra-cronometru, dar şi exploatată la maxim de preşedintele jucător, cel care nu a încetat să dea semnale de alarmă celor care s-ar fi lăsat convinşi că poate şi un român să realizeze o privatizare strategică.
Astfel, la intervenţiile la fel de televizate ale lui Traian Băsescu băncile şi-au demonstrat incapacitatea de a fi parteneri cu investitorul strategic în domeniul transportului de marfă pe calea ferată, cândva considerat ca fiind unul dintre cele mai rentabile şi mai cuprinzătoare soluţii naţionale şi nu numai. „Să vedem şi noi cine-i va da lui Stoica banii necesari acestei cumpărări acţiuni majoritare la CFR Marfă?! – se întreba ameninţător Traian Băsescu. Mai mult, încă nu există un verdict din partea Consiliului Concurenţei, cel care trebuie să decidă dacă nu ne situăm în faţa unui monopol nou creat, atâta timp cât firma care a achiziţionat acest pachet de acţiuni, scos la privatizare, este de fapt singurul competitor important de pe piaţa românească.
Traian Băsescu, prin jalnica prestaţie a purtătorului său de cuvinte, văzând cum privatizarea CFR Marfă se pare că a eşuat, mai mult din considerente tehnice, începe să ameninţe pe toţi cei care au participat la această vânzare, amintind generic că trebuie să se teamă de DNA toţi cei care au încălcat legea. Atenţionarea este una neutră, firească şi de acceptat pentru toţi, inclusiv pentru Traian Băsescu şi pentru acei procurori DNA (care i-au făcut jocurile timp de zece ani). Totul va fi dovedit la timpul potrivit. Acum, la fel de adevărat este şi faptul că „acele indicii”, care permit procurorilor să declanşeze urmărirea penală împotriva oricui, dezechilibrând sistemul, forţându-i pe cei acuzaţi să iasă din scenă la presiunea opiniei publice, chiar dacă legea spune cu totul altceva (vinovăţia este dovedită doar printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţelor de judecată), sunt capabile astăzi să mai provoace o demisie gen Varujan Vosganian şi o nouă cerere de aprobare a urmăririi penale adresată Parlamentului, împotriva unui ministru sau chiar a premierului Victor Ponta.
Totul este posibil, în primul rând, datorită menţinerii în teren a acestui diavol de pe urma căruia am pierdut, ca individ şi ca ţară, mai mult decât de pe urma agresiunii minerilor asupra Capitalei.
