UN ALTFEL DE MĂRȚIȘOR

Ceea ce se întâmplă în realitatea imediată și care definește ”cazul USL”, poate juca rolul lecției deschise de manipulare a spațiului politic prin mass media. Polarizarea ”pe față”, la lumina zilei sau la lumina rece a studiourilor de televiziunea, a instituțiilor media împărțite după culorile actorilor politici care contează, a dus inevitabil la radicalizarea limbajului, imlicit la creșterea agresivității, a intoleranței în gestionarea intereselor de partid, în detrimentul aliaților.

Amestecul ziariștilor, prin implicarea directă a acestora, în protejarea sau amendarea unora, respectiv a altora, exact prin tehnica manipulării, teoretizată în conținutul acestei conferințe, devine un caz școală din care putem afla cu ușurință locul în care am ajuns. Deprecierea etică a componentelor principale ale puterii democratice, prezente în cazul de față: puterea politică și puterea mass-media, devine o consecință a alegerii acestui drum, pe care îmbulzeala din programele de știri, dar și din reacțiile liderilor politici, vine să ne dea de știre că, la această oră, nu se poate vorbi doar de orgolii și de vanități rănite, cât mai ales de o profundă criză morală a celor care au decis să se joace cu încrederea cetățenilor, discreditând forța unei majorități copleșitoare, de 70%, majoritate cu care USL a fost investită prin vot popular, în 2012.

Căderea în penibil a clasei politice, printr-un astfel de comportament, nu poate fi scoasă din contextul în care mass-media a devenit catalizatorul care a accelerat această prăbușire cu semnificație agravantă, atâta timp cât anul 2012 a scos poporul din case la alegerile generale pe fondul invocării ”ultimei speranțe”, a alternaței care poate să reconstruiască încrederea în valorile reale, prin încurajarea unui dialog credibil între cei care dețin gestiunea resurselor și cei care ar trebui să fie beneficiarii programelor de guvernare. Ziaristul nu are ce să caute nic la stânga, nici la dreapta omului politic, nici în spatele acestuia, ci doar în fața celor care sunt somați prin lege să răspundă în fața țării, prin asumarea faptelor și a spuselor celor care au primit responsabilitatea de a fi la dispoziția cetățeanului. Un pas la stânga, un pas la dreapta sau unul în spate îl scoate pe ziarist din rolul său neutru, de ”câine de pază al societății”, amestecându-l vulgar și fără predicat cu grupul compact al celor care domină actualitatea politică a țării. Ziaristul nu poate fi nici procuror, nici inchizitor, nici călău. Nimic altceva nu poate fi ziaristul decât glasul societății care dorește să fie nu numai auzit, cât mai ales să fie luat în seamă, să poată influența prezentul în care menirea polticianului onorabil este aceea de a da voie cetățeanului să-și trăiască clipa. Nu în trecut, nu în viitor, ci mai ales în prezent, în acel prezent pentru care am demonstrat că suntem mult prea leneși, mult prea distrați sau răuvoitori pentru a mai avea și timpul necesar trăirii. Reflexul nostru a fost modificat în condiționalul sacrificiului, fiind practic deposedați de știința de a ne trăi clipa, ajungând să fim prizonierii intențiilor biune care niciodată nu au reușit să devină și fapte bune. Bune în sensul de a fi și în avantajul nostru, de a conicide cu intersul nostru, chiar dacă acesta, din diferinte motive neînțelese nouă, nu ar coincide cu interesele celor care ar au primit prin vot popular responsabilitatea de a avea grijă de interesele legitime ale cetățeanului.

Momentele de dezamăgire, astfel construite, sunt de fapt produsele originale ale manipulărilor, dezinformărilor, intoxicărilor, minciunilor, zvonurilor ce au ca scop principal deturnarea atenției de la acel ”Călcâi a lui Achile, ce face ca puterea politică să schioapte, să-i pună în lumină imperfecțiunea și mai ales slăbiciunile ce ar putea-o pune în dificultate. Fatalitatea unei astfel de ”slăbiciuni” este personificată de USL, alianța politică care s-a terminat înainte de a-și consuma destinul. Trebuie să ne asumăm și rolul pe care o presă agresivă, depersonalizată de culorile politcie în care s-a fardat, l-a accelerat în direcția dorită de interesele liderilor acelor formațiuni politice cu mult îndeprtate de  așteptările electoratului.