MERCENARIAT, PROSTIE, IMPOSTURĂ

Isteria face parte din ultima regulă de joc a scenei politice dâmbovițene, care-și cere drepturi de autor substanțiale. Am intrat în zodia manipulării nerușinate și fără drept de apel. Televiziunile de știri, cele mai ”zgomotoase” patru, de pe scena media românească (Realitatea TV, România TV, Antena 3 și B1TV), în ultima săptămână au avut un important deficit de credibilitate, prin mascarada breaking-news-urilor despre cele mai penibile subiecte sau păreri bolnăvicioase ridicate la rangul certitudinilor, cum ar fi confecționarea jalnică a unei știri pe România TV, în special, și anume evadarea din PSD a lui Victor Ponta. Chiar dacă acesta a dezmințit ”știrea fabricată”, ziariștii de la acest post de televiziune au continuat că propage ”știrea culeasă pe surse”, într-un mod penibil și greu de urmărit, printre senzaționalele și bombele, gata fâsâite, după prima propoziție, seară de seară, cu invitați de altfel onorabili, dar puși în situații ridicole de tot felul de producători de emisiunilor, lipsiți de profesionalism și mai ales de știința de a-și face meseria. ”Vedeți imagini șocante cu șeful statului! Rămâneţi cu noi! – strigă precipitată ”vedeta România TV”, după care dispare într-o pauză publicitară.  Ce reprezintă mult anunțatele imagini șocante cu șeful statului? Evident că, imaginile respective sunt imagini de arhivă, ale unor întâmplări de mult petrecute, care nu au nimic în comun cu știrile zilei, pentru care echipa de la România TV își ia banii.

Această modalitate de a discredita conceptul de breaking news nu face altceva decât să atace în profunzime fundația acestor instituții media și, mult mai grav, onestitatea postului. Nu mai ai cum să te încrezi în această instituție media. Același tratament este valabil și pentru Realitatea TV, post de televiziune la care lucrează Bogdan Rareș, realizatorul emisiunii Jocuri de Putere, emisiune în care sunt adresate invitaților cele mai pudibunde și scatologice expresii, de genul: ”Nu fiți idiot!” ”Sunteți cea mai mare canalie din acest guvern de tâmpiți!” etc. Antena 3, chiar dacă se străduie să fie o televiziune mai elevată, se rezumă doar la a-și impune atitudinea fermă, inchizitorială, virulentă, dar într-un limbaj mai temperat, cu mici excepții de la realizator la realizator, de la Dana Grecu la Mircea Badea, via Răzvan Dumitrescu, Oana Stanciu, Mihai Gâdea. Caracteristica acestui post de televiziune nu este limbajul trivial și lipsa de profesioniști, ci aici se face televiziune ca la carte, doar că manipularea merge în direcția ”celor buni” sau ”a celor răi”, funcție de cât de prieteni și de spirit de ajutor dau dovadă subiecții respectivi. Postul B1TV, din televiziunea președintelui Traian Băsescu, a devenit o televiziune dezorientată acum, așteptând un nou azimut spre care să se îndrepte și să slujească un nou politician. Ziariștii de aici, de genul lui Silviu Mănăstire cu emisiunea ”Dosar de politician” nu și-au schimbat tonul virulent la adresa aleșilor săi, doar că au schimbat tabăra, sursa de inspirație.

Dacă un partid politic se uzează prin gesturile politicienilor, a liderilor acestuia, în mass media, prestația unui simplu slujbaș, care vorbește sub sigla postului la care lucrează, poate distruge o muncă de ani, poate să arunce în aer instituția media, prin decredibilizarea ei. Acesta este peisajul minat al mass media anului 2016 din România.  Suntem obligați să ține cont de libertatea pe care ți-o asigură telecomanda, avantaj mass media față de partidul politic, care ajunge să te exaspereze, asemenea unui post de televiziune. Cu televizorul este mult mai simplu decât cu partidul politic. Dacă vezi că te enervezi, dacă vezi că postul cade în platitudine, plictis sau, mai ales, într-un amatorism strident, imediat poți aplica reducerea la absurd a telecomenzii. Apeși un buton, o cifră, și mizeria dispare, fără să mai faci o altă mutare, mișcare, efort minim. Ești salvat. Ești protejat, te desprinzi din postura de a fi tracasat, enervat, stresat. Ai această corectă libertate de a alege în timp util, interacționând în prezent cu evenimentul. Poți fi martor, implicit participant la dezbaterea televizată sau poți să evadezi pe cont propriu dacă ceva sau cineva simți că îți provoace greață. Hărmălaia din partidele politice, din instituțiile statului de drept nu poți să le rezolvi chiar atât de ușor, iar detașarea cetățeanului de acestea atunci când, de asemenea, simte  că poate fi tracasat, enervat, stresat de deciziile politice nu mai poate fi rezolvată prin magica telecomandă. Aici ai un singur vot o dată la patru ani. Doar atât. În rest totul se transformă într-o leorbăială inutilă, obositoare, ineficientă. O astfel de stare nu poate fi nici ignorată, nici studiată în aceeași unitate de timp în care poate funcționa o simplă schimbare de post de televiziune. Se poate spune că stăm bine cu telecomanda, doar cu clasa politică nu ne descurcăm de 26 de ani. Asta dacă nu încercăm să igienizăm calitatea demersului jurnalistic intrat în pasa mercenariatului, prostiei și imposturii.

ADI CRISTI