UN DECENIU DE SINGURĂTATE

Adi Cristi

Intrăm în ultima săptămână de campanie electorală. Această intrare ne pregătește parcă ieșirea din Purgatoriu. Suntem plini de răni, plini de sânge, cu durerea la purtător. Ne pregătim să ieșim din cea mai dureroasă experiență publică pe care poporul român a avut-o de îndurat. Nimic nu ne mai poate face să renunțăm la ceea ce am reușit până azi reușit să înțelegem.

Votul din 2 noiembrie devine astfel o confirmare a ceea ce sondajele de opinie de până acum au reușit să ne facă să înțelegem. Din prea multul măcel de care am avut parte, fie ca părți implicate, fie pur și simplu ca simplii spectatori, am reușit să desprindem partea curată a vieții, partea care chiar dacă ne implică, nu ne mai rănește. Suntem convinși că noul președinte al României nu va mai fi așa cum a fost cel pe care, pe 22 decembrie îl vom elibera din funcție, fără nici un regret, fără nici o părere de rău.

Despărțirea de Traian Băsescu va fi asemenea despărţirii suferinzilor de o boală ce se credea a fi incurabilă, dar care a dispărut pur și simplu în momentul în care am deschis ochii. Cred că pe 2 noiembrie putem fi siguri că am devenit un popor cu ochii deschiși. Un popor trezit din tot felul de scenarii, care mai de care mai prăpăstioase, presărate cu tot felul de ofițeri sub acoperire, de corupți sadea, de oameni mincinoși, profitori, oportuniști.

Aceste specimene au apărut în fața noastră din inventarul pe care Traian Băsescu a încercat să-l facă în momentul în care a trecut în revistă lista prezidențiabililor: Victor Ponta, Klaus Iohannis, Călin Popescu Tăriceanu, Monica Macovei nu au față, nici fizică și nici morală, pentru a fi președinte al României.  Doar Elena Udrea îndeplinește aceste rigori bazate, în primul rând, pe loialitatea față de el.

Această goană după o himeră nu s-ar fi putut termina decât cu această radicală trezire a unui popor ajuns la limita de rezistență.

Votul din 2 noiembrie 2014 se va construi nu pe un vot negativ, cum am fost ca popor obișnuiți să votăm în cele șapte scrutinuri electorale post-decembriste, ci va fi pentru prima oară când vom vota și altceva. Vom vota un președinte care să nu semene cu Traian Băsescu. Vom vota un președinte care să nu se comporte ca Traian Băsescu, care să nu mai fie ”un președinte jucător”, ci un președinte adevărat, păstrat în limitele prerogativelor constituţionale ale cele mai importante funcții în stat.

Pentru Traian Băsescu acest atribut a însemnat de fapt forțarea legii, ajungând deasupra acesteia, permiţându-şi comportamente pe care legea nu le permite. Simpla legitimare: ”sunt președintele țării” nu-i poate cauționa încălcarea flagrantă a legii.

Un astfel de președinte nu mai stă în atenția poporului, chiar și numai pentru că, în timpul celor două mandate prezidenţiale, poporul român a fost un popor sacrificat, a fost un popor umilit și batjocorit de cel pe care el l-a adus în fruntea națiunii.

De un astfel de președinte, românii nu mai au nevoie, ceea ce înseamnă că proiectele politice ale Elenei Udrea, Klaus Iohannis, Monica Macovei, sunt proiecte ratate, descalificate la o primă lectură.

Interesante sunt proiectele lui Victor Ponta, dar și ale lui Călin Popescu Tăriceanu și Teodor Meleșcanu, candidați care ar putea să asigure, pe acest final de campanie, o adevărată dezbatere de idei, ceea ce a lipsit cu desăvârșire nu numai în această campanie electorală, ci chiar în majoritatea celor organizate până acum.

Beneficiul alegătorului român este cu atât mai mare cu cât, limpezirea scenei politice de după Traian Băsescu va aduce cu sine o limpezire a orizontului, existând deja o firească și generoasă perspectivă care reușește deja să pună în valoare adevăratele personalități politice ale țării, cu ajutorul cărora să se poată construi un demers viabil și credibil necesar  pasului pe care România va trebui să-l facă pentru a ieși din coșmarul în care a trăit un deceniu de singurătate.