MOTANUL LARRY

S-a făcut schimbarea de prim ministru, pe malurile Tamisei, mai exact a locatarului de pe Downing Street. Un fel de schimbare de gardă la Palat. A plecat David Cameron și a venit Theresa May. Fără proteste de stradă. Fără tensiuni, fără scenarii prostești. Un procedeu învățat de câteva secole bune și articulat cu discursuri relaxante, în care ironia fină nu avea cum să lipsească. Procesiunea a culminat cu depunerea demisiei lui David Cameron în fața Reginei și prezentarea succesorului, în acest caz, Theresa May, noul lider al Partidului Conservator. Încă de la începutul secolului al XVIII-lea, Whitehall a fost sediul puterii engleze. Punctul central este reprezentat de Downing Street, reşedinţa Primului–Ministru, spațiul în care, de această dată, a fost punctată și garantată continuitatea preluarea de către noul prim ministru a motanului Larry, al lui David Cameron. Chiar dacă fostul șef al conservatorilor englezi poate fi bănuit de părăsire de motan, el își justifică această părăsire a felinei, prin sacrificiul pe care țara i-l cere, astfel încât gestul său să fie înțeles ca o supremă renunțare în vederea susținerii fundamentului continuității. Și el, David Cameron și ea, Theresa May, au votat pentru ca Regatul Unit să rămână în UE. Realitatea a arătat că poporul lor dorește cu totul altceva, votând pentru Brexit, ceea ce a dus fulgerător la demisia celui învins, David Cameron. Din lipsa unei Alina Gorghiu și a unui Vasile Blaga, englezii s-au mulțumit cu Theresa May, noua doamnă de fier care și-a asumat scoaterea din șanț a căruței ieșită în decor pe drumul la capătul căruia li s-a tot promis englezilor că dacă nu vor întâlni Raiul pe pământ, atunci, cu siguranță, le va fi mult mai bine decât le este acum.

Iată că nu numai românii caută viața la cote maxime de bunătate, ci și britanicii, mult mai obișnuiți cu binele decât au fost românii în toate timpurile trăite doar cu călcâiul pe aortă.

Firescul și normalitatea, cu care englezii și-au tranșat prezentul, sunt stări pe care britanicul de rând nu avea cum să nu le înțeleagă, păstrând liniștea și neimplicarea în treburile altora, a acelor pe care îi plătește cu bani din buzunarul lui, tocmai pentru a avea grijă de el, de viața lui, de promisiunile pe care le-a făcut la început de mandat, astfel încât, să nu mai trebuiască să-și piardă timpul cu tot felul de proteste și așa pline de tensiune și de fraze lipsite de eleganță, cel puțin!

Mulți dintre cei care cunosc viața de dincolo de Nădlag înțeleg de ce motanul Larry a permis noului locatar de pe  Downing Street  să se comporte într-o normalitate perfectă atunci când a spus, în primul ei discurs de prim ministru, că nu va precupeții nici un efort să ofere englezilor un nou viitor în Brexit, chiar dacă și ea a votat pentru ca Regatul Unit să rămână în U.E. Dar, pentru ea, voința majorității de la Referendum este suverană. Ea îi dictează să scoată Marea Britanie din Uniunea Europeană într-o formulă cât mai puțin păguboasă pentru țară, pentru popor și mai ales pentru viitorul imediat și cel îndepărtat.

Este o lecție predată în aer liber, accesibilă tuturor celor care au răbdarea de a urmări și ceea ce mai spun și alții, nu doar ei, autorii!

În timp ce englezii se amuză copios și, în același timp, îngenunchează solemn în fața destinului lor, la noi, în România, se întâmplă tot ceea ce nu ne trece nouă prin cap, dar care ne definește și ne împacă cu ceea ce ni se întâmplă în ură și dezbinare. Suntem mult prea severi cu noi înșine și mult prea culanți cu englezii, de exemplu? Aș! Avem nevoie de astfel de repere pentru a ști exact unde am ajuns, unde ne situăm, unde existăm.

Visul unui popor poate fi transformat în cioburi dacă nu suntem atenți să nu ne culcăm pe o ureche, astfel încât să dăm posibilitatea țării să treacă pe lângă noi cum mai trece un tren accelerat printr-o gară facultativă.

Românii din Marea Britanie au început să fie hăituiți, să fie considerați paria societății engleze, chiar dacă în marea lor majoritate sunt mai englezi decât mulți autohtoni. Vai de mama noastră, că am ajuns să ne regăsim Miorița pe plaiurile Regatului Unit, neglijând adevărul că Dorul, Miorița și Meșterul Manole ne însoţesc peste tot, oriunde am merge, oriunde am trăi, așa cum primii miniștri britanici, iată, sunt însoțiți de motanul Larry!”

ADI CRISTI