24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Klaus Iohannis în cazul Turciei nu putea să declare în CSAT decât ceea c a declarat, chiar dacă această poziție oficială ne trădează din nou simțul fin al diplomației, dar de această dată în detrimentul onestității față de poporul turc.
„Am evaluat situația din Turcia. Ca membru NATO, România este interesată de asigurarea securității și stabilității în regiune, precum și pentru respectarea spiritului democrației și statului de drept. România a condamnat tentativa de lovitură de stat din Turcia. Turcia rămâne un partener strategic al României și un aliat indispensabil al NATO, un partener cheie al UE și un actor a cărei stabilitate și ancorare în setul de valori comune euroatlantice și europene sunt vitale pentru securitate”, a susținut președintele României.
Jumătatea de adevăr nu face bine nimănui. Într-adevăr, lovitura de stat a fost condamnată de toți, numai că, puține sunt țările din Europa care au privit tabloul în ansamblul său și care au observat abateri grave și inadmisibile de la democrație, de această dată, din partea lui Recep Erdogan, cel care din posibil mazilit s-a transformat într-un iminent dictator, într-o țară…și acum citez din nou din Klaus Iohannis: ”…partener strategic al României și un aliat indispensabil al NATO, un partener cheie al UE și un actor a cărei stabilitate și ancorare în setul de valori comune euroatlantice și europene sunt vitale pentru securitate”
Să înțelegem, România este în acest parteneriat cu Turcia, indiferent de ce fel de regim politic a ajuns să funcționeze în țara lui Erdogan? Vorbim despre ”setul de valori comune euroatlantice și europene(…) vitale pentru securitate” cu cel care a arestat peste 60.000 de persoane incomode lui, pe motiv de stare de urgență? Vorbim despre conducătorul care a decapitat justiția, poliția, învățământul, dar și a atacat inadmisibil mass media, arestând peste 40 de ziariști, ”confiscând” pur și simplu publicațiile care au încercat să prezinte adevărul din stradă și nu acela din cabinetele lui Erdogan și a acoliților săi?
Se pare că stângăcia din diplomația românească ne face un mare deserviciu atâta timp cât nici măcar astăzi nu am reușit să învățăm din istorie care este cea mai corectă atitudine față de turci, în special. Conducătorii acestora sunt mult prea infatuați pentru a ne fi aliați fideli. Recep Erdogan a avertizat Europa și celelalte cancelarii ale lumii, care au avut tăria să-l tragă de mânecă și să-l întrebe, ”Bre, ce faci din Turcia, încotro o duci?” că asta e treaba lui și ”nu vă mai amestecați la mine în țară! Eu am votul celor 51% de turcii, care m-au ales să-i conduc, căci așa spune la carte democrația!” ”Bine, bine, Erdogane, ar striga în barbă cu fesul mototolit pe la spate un mucalit al semilunii, ai fost tu votat de 51% dintre tuci, dar 49% nu te-au votat și ei tot poporul turc se numesc, iar cei 51% care te-au votat nu au fost de acord să-i bagi din nou la beci, fără dreaptă judecată, să-i schingiuieşti, să ignori drepturile omului, să-i îmbraci din nou în șalvari, să le tragi fesul pe cap într-atât încât să nu-și mai vadă decât vârful ciubotelor!”
Cu acest din ce în ce mai vizibil sinistru personaj, Klaus Iohannis se simte prieten, vrea să-l luăm în brațe, să-i pregătim poate și o statuie, să-i facem toate mofturile, făcându-ne că nu vedem atrocităţile pe care le comite în țara sa, să-i gâdilăm și noi orgoliu mărit ca o prostată, încercând să ne recuperăm reflexele gesturilor folosite acum mai bine de 26 de ani, cu ”mult iubitul și mult stimatul nostru conducător”…
Ar trebui ca liderii întregii Europe să vadă în direct că Recep Erdogan a trădat deja cauza NATO și esența Uniunii Europene, prin suspendarea sine die a drepturilor omului în Turcia (motivând că și în Franța este stare de urgență și nu doar în Turcia). Acum, același hâtru turcalete, care mă tot însoțește în documentările de pe malurile Bosforului, îmi spune șoptit că: ”în Franța starea de urgență este declanșată pentru ca poporul francez să fie apărat de teroriști și nu să fie băgat la beci, cum este poporul turc în timpul ”stării de urgență” decretate de Recep Erdogan”!
Ceea ce ar trebui să-l îngrijoreze pe Klaus Iohannis, pentru atitudinea sa ruptă din contextul real al evenimentelor din Turcia, este chiar poporul turc, care iese deja cu sutele de mii în stradă, condamnând începutul de dictatură al președintelui Recep Erdogan.
Iată că, drumul de întoarcere la pălărie la fes nu este chiar atât de simplu, așa cum nici drumul de la friptură la ”răbdări prăjite” este greu de îngurgitat.
ADI CRISTI
